Conflict between reasoning and operative part in civil judgment: limits on clarification request when operative part is unambiguous

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulata la data de 02 martie 2015, petentul R.V.I. a solicitat lămurirea şi completarea Deciziei nr. 2165 din 16 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie ţi Justiţie, secţia I civilă în Dosarul nr. 3753/84/2009*.

În motivarea cererii sale, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 281-2813 C. proc. civ., petentul a arătat că decizia mai sus menţionată conţine erori, omisiuni şi dispoziţii potrivnice, în sensul ca prin considerente s-a admis acţiunea în revendicare imobiliară, iar prin dispozitiv s-a respins acţiunea în revendicare.

Petentul a menţionat faptul că, prin dispozitivul Deciziei nr. 2165/2014, s-a respins recursul declarat de reclamanţi împotriva Deciziei civile nr. 60/A/2014, contrar considerentului de la fila 12 alineat ultim, potrivit căruia „instanţa de apel a considerat că este legală şi temeinică soluţia primei instanţe de admitere a capătului de cerere având ca obiect revendicarea imobiliara, respectiv că, în mod corect a fost obligata pârâta să le lase reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 41.600 mp situat în extravilanul oraşului Şimleu Silvaniei identificat în C.F. Şimleu Silvaniei, astfel că a menţinut aceste dispoziţii".

Potrivit susţinerilor petentului, a doua dispoziţie potrivnică o reprezintă faptul că prin considerentele deciziei de la fila 17 alineatul 1 se precizează: „De altfel, potrivit concluziilor la completarea raportului de expertiză (fila 169 dosar Tribunalul Sălaj), reclamanţii au acces la terenul aflat în litigiu, care se poate realiza prin drumurile existente, în una din cele 3 variante marcate în planul de situaţie nr. 2 (varianta 1, reprezentată de drumul de exploatare din pământ ce face legătura între drumul judeţean D.J. 108 F şi terenul aflat în litigiu, prin păşunea oraşului Şimleul Silvaniei/Cehei, cu o lăţime medie de 3 m, ce este practicabil, doar în condiţii climatice favorabile; variantele 2 şi 3, reprezentate de drumul de pietriş şi beton cu o lăţime medie de 5 m, ce intră pe drumul naţional D.N. 1H trecând prin faţa sediului fermei şi drumurile de exploatare din pământ, cu o lăţime medie de 4 m, ce fac legătura cu terenul aflat în litigiu prin partea de nord şi de sud - considerente filele 8 -9 decizie)", rezultând că prin considerentele Deciziei nr. 2165/2014 s-a admis utilizarea drumurilor de acces la calea publică, iar prin dispozitivul acesteia s-a respins acţiunea.

Prin prezenta cerere, petentul a solicitat să fie puse de acord considerentele cu dispozitivul, în sensul de admitere a acţiunii.

Verificând susţinerile petentului, Înalta Curte constată ca cererea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Potrivit dispoziţiilor art. 2812 alin. (1) din acelaşi act normativ, „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în aceiaşi termen în care se poate declara, după caz, apei sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".

Prin Decizia nr. 2165 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a cărei lămurire şi completare se solicită, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii C.H.V.V., D.L., O.E., R.V.I. şi S.O. împotriva Deciziei nr. 60/A din 22 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Se constată că dispozitivul deciziei menţionate este clar şi nu lasă loc de interpretări, în sensul că recursul a fost respins ca nefondat.

În considerentele deciziei, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., invocate de recurenţi, argumentând pe larg soluţia de respingere a recursului.

Prin urmare, susţinerile petentului, în sensul că există dispoziţii potrivnice în cuprinsul dispozitivul şi a considerentelor Deciziei nr. 2165 din 16 septembrie 2014, sunt neîntemeiate, acesta fiind, în realitate, nemulţumit de respingerea căii de atac a recursului.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art 2811 alin. (1) şi art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., cererea formulată de petentul R.V.I. urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de lămurire şi completare a dispozitivului Deciziei nr. 2165 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petentul R.V.I.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi 24 martie 2015.