Exclusion of cassation in communalization compensation disputes under Law 165/2013

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă contestaţia formulată de G.A., G.M. şi O.T.A. împotriva Deciziei nr. 14 din 21 august 2013 emisă de C.N.C.I., prin care au solicitat majorarea numărului de puncte, de la 117.900 la 157.200, cu privire la imobilul situat în Sibiu, jud. Sibiu.

Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 69 din 21 ianuarie 2014, a admis acţiunea şi a modificat decizia contestată în sensul majorării punctelor stabilite în compensare, la 157.200 puncte.

Prin Decizia civilă nr. 496/A din 14 octombrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 32071/3/2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta C.N.C.I. împotriva sentinţei civile nr. 69 din 21 ianuarie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Împotriva acestei decizii, la 20 ianuarie 2015, pârâta C.N.C.I. a formulat recurs. Recursul a fost motivat conform dispoziţiilor art. 487 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., recurenta susţinând incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv aplicarea şi interpretarea greşită de către instanţa de apel a normelor de drept materiai reprezentate de dispoziţiile art. 21 alin. (6)-(9) din Legea nr. 165/2013, în condiţiile în care evaluarea imobilului situat în Sibiu, jud. Sibiu, s-a racut prtn aplicarea grilei notariale valabile la daîa intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.

Analizând, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil si urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:

Legea nr. 165/2013, în temeiul căreia a fost formulată prezenta acţiune, în art. 35 prevede că: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei Judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (5) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţa asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile prezentei legi (4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acţiunile în justiţie formulate în temeiul alin, (1) şi (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru" .

Reiese, deci, că potrivit art. 35 din Legea specială nr. 165/2013, hotărârea tribunalului este supusă apelului, a cărui soluţionare intră în competenţa curţii de apel.

În cauză, sunt însă incidente şi dispoziţiile tranzitorii ale art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care prevăd că " Daca prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori prîntr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este definitivă, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură, aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară - (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs, ori, după caz, legea foloseşte o altă expresie similară"

Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor menţionate rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate de tribunal în materia Legii nr. 165/2013 este apelul, intenţia legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanţei supreme de soluţionarea acestor cauze.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. cu art. 35 din Legea nr. 165/2013 şi art. 7 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 76/2012 rezultă că Decizia nr. 496/A din 14 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în acest dosar, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

Prezenta decizie nu este supusă niciunei căi de atac şi va fi comunicată tuturor părţilor în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta C.N.C.I. împotriva Deciziei nr. 496/A din 14 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 martie 2015.