Negative jurisdictional conflict resolved: Răcari Court competent for forced real estate execution authorization.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 09 octombrie 2014, petenta S.C.P.E.J., D.A. şi D.M.I. a solicitat, la cererea creditoarei R.B. SA, în contradictoriu cu debitorii S.C., S.C.M., încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit din 14 martie 2014 având drept garanţie imobilul descris în contractul de garanţie reală imobiliară autentificat din 14 martie 2011.

în drept, au fost invocate dispoziţiile art 651 alin. (1) lit. a) şi art. 665 C. proc. civ.

Prin sentinţa civila nr. 948 din 21 octombrie 2014, Judecătoria Răcari a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Buftea.

În motivarea soluţiei, Judecătoria Răcari a reţinut că întrucât petenta dispoziţiile art. 650 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. referitoare la instanţa de executare au fost declarate neconstituţionaîe în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art5 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la regula generală înscrisă în art. 107 din acelaşi act normativ, care stabilesc competenţa în favoarea instanţei în circumscripţia căreia domiciliază debitorul.

Judecătoriei Buftea, prin sentinţa civilă nr. 517 din 5 februarie 2015, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a pronunţa regulatorul de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Buftea, având în vedere precizarea petentei (fila 10 dos. Judecătoria Buftea), în sensul că solicită executarea silită imobiliară asupra imobilelor ce tac obiectul contractului de garanţie reală imobiliară autentificat din 14 martie 2011 de B.N.P.A., G.D., G.G., O.M.D., respectiv teren intravilan în suprafaţă de 1.140 mp, din măsurătorile cadastrale şi 1.120 mp din acte, situat în com. Poiana, jud. Dâmboviţa, construcţia locuinţă în suprafaţă de 85 mp şi construcţii anexe în suprafaţă de 21 mp, a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 819 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa de executare competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze cererea de încuviinţare a executării silite imobiliare este instanţa în circumscripţia căreia se află imobilul,

Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin acţiunea astfel cum a fost precizată la 26 ianuarie 2015 (fila 10 dos. Jud, Buftea), petenta S.C.P.E.J., D.A. şi D.M.I. a solicitat, la cererea creditoarei SC R.B. SA, în contradictoriu cu debitorii S.C., S.C.M., încuviinţarea executării silite imobiliare asupra imobilelor ce fac obiectul contractului de garanţie reală imobiliară autentificat din 14 martie 2011 de B.N.P.A., G.D., G.G., O.M.D., respectiv asupra imobilelor teren intravilan în suprafaţă de 1.140 mp, din măsurătorile cadastrale şi 1.120 mp din acte, construcţia locuinţă în suprafaţă de 85 mp şi construcţii anexe în suprafaţă de 21 mp, situate în com. Poiana, judeţul Dâmboviţa, proprietatea debitorilor garanţi ipotecari S.C., S.C.M.

Soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite imobiliare formulată în cauză cade sub incidenţa procedurii reglementate de dispoziţiile înscrise în Secţiunea a II-a din cap. II Urmărirea imobiliară a Titlului 11 Urmărirea silită asupra hanurilor debitorului, intitulată „încuviinţarea urmăririi silite" din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., respectiv art. 818 - 825.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 819 alin. (1) C. proc. civ., după înregistrarea cererii (de executare silită - s.n.), executorul judecătoresc va solicita de îndată instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul, încuviinţarea urmăririi lui silite.

Reiese deci, sub aspectul determinării instanţei de executare că dispoziţiile art. 819 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. instituie norme speciale, cu caracter derogator de la dreptul comun, consacrat în art. 650 alin (1) din acelaşi act normativ, stipulând că executorul judecătoresc poate solicita încuviinţarea executării silite doar instanţei de executare în circumscripţia căreia se află imobilul supus urmăririi. Este vorba, în ipoteza analizată, de stabilirea unei competenţe teritoriale absolute în cazul urmăririi silite imobiliare şi, drept urmare, în cadrul acestei forme de executare silită, legea reglementează - cu caracter derogator de la art. 650 - instanţa de executare, fixând în sarcina executorului judecătoresc obligaţia de a solicita, încuviinţarea urmăririi silite judecătoriei din circumscripţia căreia se află imobilul urmărit.

Cum în speţă imobilul asupra căruia se solicită executarea silită este situat în com. Poiana, judeţul Dâmboviţa, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Răcari, conform H.G. nr. 337/1993 privind stabilirea circumscripţiilor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă judecătorii, rezultă că instanţa de executare nu poate fi decât Judecătoria Răcari.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 819 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Răcari.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Răcari.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 martie 2015.