Land restitution applicants’ annulment challenge over forest-area award quashed as inadmissible.

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 164 din 08 februarie 2010, pronunţată de Judecătoria Novaci, a fost admisă plângerea petentului M.V.N. şi s-a desfiinţat hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru 0,62 ha teren vegetaţie forestieră în favoarea petentului.

Această sentinţă a fost modificată în recurs, prin Decizia civilă nr. 1111 din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, în sensul respingerii plângerii.

Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2012, revizuienţii M.V.N. şi M.V.V. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1111 din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 1, 4 şi 5 C. proc. civ.

Tribunalul Gorj, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 396 din 15 februarie 2013, a respins cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs revizuienţii M.V.V. şi M.V.N., care au criticat-o pentru nelegalitate.

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin încheierea nr. 5 din 11 februarie 2014, faţă de dispoziţiile art. 40 alin. (5) C. proc. civ., conformându-se celor dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea de şedinţă nr. 308 din 30 ianuarie 2014, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre soluţionare Curţii de Apel Piteşti.

Prin Decizia nr. 882 din 24 aprilie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul.

Împotriva acestei ultime decizii au declarat din nou recurs revizuenții, recurs care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 17591/95/2012.

Prin Decizia nr. 2513 din 02 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenţii M.V.V. şi M.V.N. împotriva Deciziei nr. 882 din 24 aprilie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

În considerentele hotărârii s-a reţinut că, având în vedere că decizia dată în revizuire este irevocabilă, nefiind supusă niciunei căi de atac, conform art. 299 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că respectiva hotărâre nu mai poate fi atacată cu recurs.

Împotriva Deciziei nr. 2513 din 02 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, au formulat contestaţie în anulare M.V.V. şi M.V.N.

Contestatorii invocă dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 318-319 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac şi rejudecarea cauzei.

În motivarea contestaţiei în anulare sunt arătate nemulţumirile contestatorilor faţă de soluţia pronunţată de instanţă în cauza finalizată cu decizia contestată.

Analizând contestaţia în anulare, în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

În cauză, contestatorii invocă drept temei juridic al căii extraordinare de atac dispoziţiile art. 317 alin. (2), art. 318-319 C. proc. civ., fără a indica, în concret, care sunt motivele care să vizeze decizia contestată, limitându-se doar la a-şi exprima nemulţumirile cu privire la modul de soluţionare a cauzei.

În realitate, aşa cum s-a arătat, contestatorii sunt nemulţumiţi de modul cum a fost soluţionată cauza, respectiv de faptul că recursul a fost respins ca inadmisibil, însă pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele arătate de contestatori, prin motivele cererii de contestaţie în anulare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorii M.V.V. şi M.V.N. împotriva Deciziei nr. 2513 din 02 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2015.