Pension recalculation appeal barred by prohibition of successive appeals against an irrevocable final judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's appeal as inadmissible, thereby upholding the prior Court of Appeal decision that had dismissed the claimant's action regarding pension rights. The dispute concerned a request to revise annual average scoring points and payment of pension differences based on specific legislative amendments and a prior civil judgment, but the appellant challenged a decision that was already final and irrevocable because it had been rendered on appeal. The court applied Article 299 and Article 377(2)(4) of the Code of Civil Procedure, along with the legal principle of the unicity of appeal rights, determining that a final judgment rendered on appeal is not subject to further appeal and that the right to use a specific appeal route is exhausted upon its exercise, making the subsequent filing legally impermissible.
Legislator headnote
AI generatedart. 169 din Legea nr. 263/2010, art. 299 C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ; Pension recalculation appeal barred by prohibition of successive appeals against an irrevocable final judgment: Conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., cum recursul reclamantului vizează o hotărâre irevocabilă, dată tot în calea de atac a recursului, este incidenţă excepţia absolută, dirirnantă şi peremptorie a inadmisibilităţii lui.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2687 R din 12 decembrie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Teleorman împotriva sentinţei civile nr. 601 din 13 februarie 2013 a Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ, modificând-o în sensul respingerii acţiunii reclamantului D.S. Această hotărâre este irevocabilă.
Împotriva acestei decizii irevocabile reclamantul a formulat recurs, solicitând obligarea pârâtei să-i revizuiască drepturile de pensie stabilite prin decizia nr. 86092/2010 prin care a fost modificat punctajul mediu anual urmare punerii în executare a sentinţei civile nr. 1703/2009 a Tribunalului Teleorman cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform H.G. nr. 100/2008 începând cu data de 1 februarie 2009, obligarea pârâtei la acordarea diferenţei dintre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 şi cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 1 ianuarie 2011 şi a diferenţelor drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu 1 februarie 2009 la zi şi conform art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011 la zi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2014 Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului.
Potrivit art. 299 C. proc. civ.: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date În apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului".
Din această perspectivă este de reţinut că decizia civilă nr. 2687 R din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IX civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu se circumscrie dispoziţiilor legale sus evocate, în condiţiile în care este dată în recurs, fiind irevocabilă.
Conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., cum recursul reclamantului vizează o hotărâre irevocabilă, dată tot în calea de atac a recursului, este incidenţă excepţia absolută, dirirnantă şi peremptorie a inadmisibilităţii lui.
De altfel, excepţia inadmisibilităţii recursului rezultă şi din principiile ce guvernează exerciţiul căilor de atac, respectiv cel al unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.
Cum, dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exerciţiul lui, rezultă fără posibilitate de echivoc, că reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac a recursului împotriva aceleiaşi hotărâri, nefiind posibilă judecarea cauzei de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
Faţă de cele expuse, recursul reclamantului urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.S. împotriva deciziei nr. 2687 R din 12 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă,
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 decembrie 2014.