Pension recalculation appeal barred by unicity of remedy principle

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2554 din 26 aprilie 2013 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis recursul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe şi, în consecinţă, a modificat în parte sentinţa, în sensul că a admis excepţia prescripţiei extinctive pentru pretenţiile având ca obiect actualizarea diferenţelor de pensie stabilite prin sentinţa civilă nr. 3478/2010 a Tribunalului Teleorman, aferente perioadei 7 iulie 2007 - 28 octombrie 2009 şi a respins aceste pretenţii. A respins pretenţiile reclamantului privind acordarea punctajului suplimentar pentru perioada lucrată în grupele superioare de muncă. Această hotărâre este irevocabilă.

Împotriva acestei hotărâri irevocabile reclamantul a declarat recurs, solicitând anularea ei, obligarea pârâtei să-i revizuiască drepturile de pensie stabilite prin decizia nr. 99985/1993, decizie prin care a fost modificat punctajul mediu anual, urmare punerii în executare a sentinţei civile nr. 3478/2010 pronunţată de Tribunalul Teleorman cu luarea în calcul a punctajului cuvenit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 1 februarie 2009, să fie obligată pârâta la acordarea diferenţei dintre punctajul mediu anual stabilit conform art. 169 din Legea nr. 263/2010 şi cel stabilit conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 1 ianuarie 2011, obligarea pârâtei la plata diferenţelor drepturilor de pensie cuvenite în urma recalculării conform O.U.G. nr. 100/2008, începând cu data de 1 februarie 2009 la zi şi conform art. 169 din Legea nr. 263/2010, începând cu data de 1 ianuarie 2011 la zi, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2014 Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului.

Potrivit art. 299 C. proc. civ.: „Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului".

Din această perspectivă este de reţinut că decizia civilă nr. 2554 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VII civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, nu se circumscrie dispoziţiilor legale sus evocate, în condiţiile în care este dată în recurs, fiind irevocabilă.

Conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., cum recursul reclamantului vizează o hotărâre irevocabilă, dată tot în calea de atac a recursului, este incidenţă excepţia absolută, dirimantă şi peremptorie a inadmisibilităţii lui.

De altfel, excepţia inadmisibilităţii recursului rezultă şi din principiile ce guvernează exerciţiul căilor de atac, respectiv cel al unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac.

Cum, dreptul de a folosi o cale de atac este unic, epuizându-se prin chiar exerciţiul lui, rezultă fără posibilitate de echivoc, că reclamantul nu poate folosi de mai multe ori calea de atac a recursului împotriva aceleiaşi hotărâri, nefiind posibilă judecarea cauzei de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Faţă de cele expuse, recursul reclamantului urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul l.G. împotriva deciziei nr. 2554 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civiiă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 5 decembrie 2014.