Deferral of imprisonment execution for material hardship: absence of "special circumstances" under Art. 453(1)(c) Code of Criminal Procedure.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as unfounded the appeal in cassation filed by the convict, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to deny his request for the deferral of imprisonment and ordering him to pay state judicial costs. The case involved a criminal conviction resulting in a two-year prison sentence, where the defendant sought a deferral based on health and family circumstances, claiming that immediate execution would cause severe consequences for his family due to material hardship, which was contested at both the trial and appellate levels. Relying on Article 453(1)(c) of the Code of Criminal Procedure, the court determined that the specific legal requirement of "special circumstances" causing "grave consequences" was not met, as evidence showed the family's livelihood was sustained by state benefits and sporadic income from manual crafts, and a three-month deferral would not provide a substantial or durable improvement to their living standards.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Deferral of imprisonment execution for material hardship: absence of "special circumstances" under Art. 453(1)(c) Code of Criminal Procedure: În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată: „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie, sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin sentința penală nr. 28 din 14 ianuarie 2003, a respins cererea condamnatului S.M. privind amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 644/2000 de Tribunalul Iași, rămasă definitivă prin decizia nr. 435/2002, a secției penale a Curții Supreme de Justiție.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că, inculpatul-condamnat a solicitat amânarea executării pedepsei din motive de sănătate și de ordin familial, însă, din analiza concluziilor cuprinse în expertiza medico-legală, cât și a referatului de anchetă socială, dispuse în cauză, rezultă că nu sunt întrunite cerințele cazurilor de amânare cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentințe, condamnatul a declarat apel, în termen legal, prin care a solicitat amânarea executării pedepsei, care a fost respins ca nefondat, de către Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 108 din 20 martie 2003, în care se arată că, atât vârsta, cât și starea de sănătate a părinților condamnatului, cât și a sa îi pun în situația de a nu-și asigura condițiile materiale necesare unui trai decent, dar nici prin amânarea executării pedepsei de către condamnat, nu s-ar putea îmbunătăți în mod evident starea materială a familiei.
În termen legal, cu evidențierea acelorași motive de netemeinicie și nelegalitate, decizia a fost atacată cu recurs prin care inculpatul condamnat solicită amânarea executării pedepsei de 2 ani închisoare, pentru a-și putea ajuta familia, aflată în dificultate materială.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată: „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie, sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată”.
Revenind la speță, se constată din Referatul de anchetă socială, întocmit de Primăria comunei Ciurea, județul Iași, sub nr. 2004 din 21 martie 2003, că din relațiile de concubinaj ale inculpatului cu S.V. s-au născut cinci copii, toți minori, locuind împreună și cu părinții inculpatului într-o singură casă cu trei camere. Veniturile familiei sunt asigurate din alocațiile minorilor și vânzarea diferitelor obiecte de uz gospodăresc, confecționate manual de inculpat și tatăl său (tigăi, fărașe, ș.a.).
Așa fiind, nu se constată existența unor împrejurări speciale, care să pună pe condamnat în situația de a-i fi amânată executarea pedepsei, deoarece mijloacele de trai ale familiei acestuia au fost, sunt și vor fi asigurate atât prin unele mijloace fixe, alocațiile de stat pentru copii, cât și prin cele sporadice, obținerea unor sume de bani din valorificarea obiectelor pe care le confecționează, iar amânarea cu trei luni a executării pedepsei nu ar produce modificări substanțiale și de durată în îmbunătățirea nivelului de trai al condamnatului.
În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.M. și îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 108 din 20 martie 2003 a Curții de Apel Iași.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 iunie 2003.