Motion for annulment inadmissible where appellant invoked no specific statutory ground.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată:

Prin decizia nr. 1615 din 28 mai 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a constatat nul recursul declarat de revizuenta B.M. împotriva încheierii de şedinţă din 3 aprilie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Pentru a decide astfel, instanţa supremă a reţinut că, prin încheierea sus menţionată, s-a dispus în temeiul art. 1551 C. proc. civ. de la 1865, suspendarea judecării cererii de revizuire formulată de revizuenta B.M. împotriva deciziei civile nr. 1623 din 05 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, în Dosarul nr. 3240/105/2011/a1.1, ca urmare a neîndeplinirii de către aceasta a obligaţiei de a indica moştenitorii intimatului C.I.

Împotriva încheierii sus menţionate a declarat recurs revizuenta B.M., cale de atac în care, deşi au fost menţionate generic şi formal prevederile art. 299 şi urm. C. proc. civ. de la 1865, s-a reţinut că nu au fost dezvoltate critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate, strict şi limitativ reglementate de prevederile art. 304 din acelaşi Cod.

Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) şi 306 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865 şi a constatat nul recursul.

Împotriva deciziei nr. 1615 din 28 mai 2014 a instanţei supreme, prin care s-a constatat nul recursul, a exercitat la 2 iunie 2014, contestaţie în anulare, B.M.

Contestaţia în anulare nu a fost motivată în drept, în sensul de a se indica dacă sunt incidente motivele contestaţiei în anulare de drept comun, sau motivele contestaţiei în anulare specială, conform art. 317 sau 318 C. proc. civ.

La termenul de judecată din 14 octombrie 2014, din oficiu, Înalta Curte i-a solicitat contestatoarei să precizeze care este temeiul juridic al contestaţiei în anulare, iar aceasta a arătat că înţelege să invoce toate motivele contestaţiei în anulare.

Deşi contestatoarea a depus şi ulterior, la 9 octombrie 2014 „precizări” ale contestaţiei în anulare, din maniera schematică şi formală în care au fost prezentate şi redate „motivele contestaţiei în anulare”, instanţa supremă nu a putut reţine decât nemulţumirea contestatoarei faţă de soluţia pronunţată prin decizia nr. 1615 din 28 mai 2014, a instanţei supreme.

Examinând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed:

Fiind reglementată ca o cale extraordinară de atac de retractare, caracterizată prin caracterul limitativ al motivelor ce pot fi invocate prin intermediul său, contestaţia în anulare este deschisă părţii, astfel: contestaţia în anulare de drept comun, pentru cazurile când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, iar contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Ca atare, căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Textul are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Prin urmare, pe calea contestaţiei în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii.

Aşadar, sunt condiţii de admisibilitate, atât cele referitoare la hotărârea ce poate face obiectul acestei căi de atac, cât şi cele privind motivele ce pot fi valorificate prin introducerea contestaţiei în anulare şi care sunt indisolubil legate de considerentele deciziei atacate.

Or, în speţă, criticile formulate de contestatoare nu vizează niciuna din neregulile procedurale prevăzute expres şi limitativ de art. 317 şi 318 C. proc. civ., ci sunt, în esenţă, critici redate fragmentar, fără un conţinut ce poate fi exprimat într-o manieră care să reflecte vreunul dintre motivele invocate pur formal.

Ca atare, criticile formulate nu se încadrează în dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ., niciuna din aceste critici neavând legătură cu cazurile reglementate ca motive ale contestaţiei în anulare.

Aşa fiind, faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea B.M. împotriva deciziei nr. 1615 din 28 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2014.