Suspension of prison sentence for illness: requirement for specialized oncology expert opinion on treatability within penitentiary medical network
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the prosecution's appeal, quashed both the appellate court's admission of a suspension of sentence and the trial court's denial of that suspension, and remanded the case to the first-instance court for further proceedings. The case involved a convict sentenced to imprisonment for robbery who sought a suspension of execution due to a diagnosed non-Hodgkin lymphoma and spondyloarthropathy, with the lower courts conflicting on whether the condition could be treated within the penitentiary medical network. The High Court determined that both prior decisions were legally erroneous because they lacked a complete and clear evidentiary basis, specifically failing to obtain a specialized oncology expert opinion regarding the clinical significance of the patient's remission status and the urgency of treatment outside the prison system. Applying Article 385(1)(171) and Article 385(15)(2)(c) of the Code of Criminal Procedure, the Court ruled that the suspension could only be granted based on a thorough medico-legal examination by the National Institute of Forensic Medicine, leading to the remand for a new hearing with the required expert evidence.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 alin. (2) C. pen, art. 455 C. proc. pen, art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 385 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen, art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen; Suspension of prison sentence for illness: requirement for specialized oncology expert opinion on treatability within penitentiary medical network: Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în termen legal, a declarat recurs, criticând hotărârea sub aspectul art. 385 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., respectiv pronunțarea unei hotărâri contrare legii. Întrucât în ambele faze de judecată instanțele nu au clarificat situația condamnatului, s-a solicitat admiterea și casarea ambelor hotărâri cu rejudecarea cauzei în conformitate cu legea.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 250 din 30 septembrie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 5540/2002, Tribunalul Arad a respins, ca nefondată, cererea condamnatului A.V., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen., de Tribunalul Dâmbovița (sentința penală nr. 428/1999).
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că, deși petiționarul este suferind (spondilită ankilopoetică, limfom nonHodqkinian), maladiile sale pot fi tratate în rețeaua sanitară a Direcției Generale a Penitenciarelor.
În cauză a fost efectuată de Serviciul Județean de Medicină Legală Arad o expertiză medico-legală, nr. 56/E/5 din 26 septembrie 2002.
Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 103/ A, pronunțată la data de 13 martie 2003, dosar penal nr. 6261/P/2003, a admis apelul declarat de condamnat, a desființat sentința și rejudecând, în conformitate cu dispozițiile art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a admis cererea și a întrerupt executarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 428/1999 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul penal nr. 5567/1999, pe durata a 3 luni de la data punerii în libertate.
Întreruperea executării pedepsei s-a hotărât pe baza unei alte expertize, Raportul medico-legal nr. 3184 din 6 februarie 2003, efectuată de Institutul de Medicină Legală Timișoara, care a concluzionat că numitul A.V., suferind de limfom malign nonhodqkinian în remisiune clinico-hemobiologică, nu poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P., propunând o întrerupere a executării pedepsei de 3 luni.
Împotriva acestei decizii, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în termen legal, a declarat recurs, criticând hotărârea sub aspectul art. 385 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., respectiv pronunțarea unei hotărâri contrare legii. Întrucât în ambele faze de judecată instanțele nu au clarificat situația condamnatului, s-a solicitat admiterea și casarea ambelor hotărâri cu rejudecarea cauzei în conformitate cu legea.
Curtea, examinând hotărârile atacate, în raport de critica formulată, probele existente și dispozițiile legale aplicabile în cauză, constată că recursul parchetului este justificat.
Hotărârile ambelor instanțe, deși conțin soluții contrare, sunt greșite sub același aspect: neefectuarea unor probe clare, față de care să se poată reține corect situația de fapt.
Astfel, instanța de fond a respins nejustificat cererea, câtă vreme se recomandase internarea condamnatului în spital în vederea unei expertizări complete, iar hotărârea de admitere a cererii s-a luat fără o concluzie clară.
S-ar fi impus efectuarea unei expertize medico-legale de către Institutul Medico-Legal, în cadrul căreia medicul cu specialitatea oncologie să se pronunțe asupra semnificației stadiului de remisie clinico-hematologică, raportat la posibilitatea de a fi sau nu tratat în rețeaua sanitară a D.G.P., precum și al oportunității (caracterul urgent) tratamentului, dat fiind că maladia datează din anul 1995.
Pentru acest considerent, urmează ca în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să se admită recursul, iar ca efect să se caseze atât decizia din apel, cât și sentința și să se trimită cauza spre soluționare tribunalului competent, pentru a se completa probatoriul cu efectuarea expertizei medico-legale, așa cum s-a arătat.
De altfel, instanța de apel inițial a dispus completarea raportului de expertiză, ulterior revenind nemotivat asupra acesteia.
Onorariul avocatului din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 103/ A din 13 martie 2003 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul A.V.
Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 250 din 30 septembrie 2002 a Tribunalului Arad și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2003.