Refusal of EAW execution for domestic citizen triggers incidental recognition of foreign criminal judgment

Mandat european de arestare. Motiv opţional de refuz al executării. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004, art. 98 alin. (2) lit. c) şi alin. (3)

Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, situaţia în care mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea, iar persoana solicitată, care este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani, declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent constituie un motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare şi, în consecinţă, instanţa poate refuza executarea acestuia.

În acest caz, instanţa, ca autoritate judiciară română de executare, în temeiul dispoziţiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, recunoaşte hotărârea penală străină de condamnare, pe cale incidentală, în procedura executării mandatului european de arestare - dacă sunt îndeplinite condiţiile recunoaşterii hotărârii judecătoreşti străine prevăzute în Legea nr. 302/2004 - şi dispune executarea pedepsei închisorii în România.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1802 din 27 mai 2014

Prin sentinţa nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost refuzată executarea mandatului european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria, pe numele persoanei solicitate H.I.

În temeiul art. 98 alin. (3) coroborat cu art. 130 şi urm. din Legea nr. 302/2004, au fost recunoscute hotărârea nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei oraşului Szekesfehervar, Republica Ungaria şi decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria şi, în consecinţă, s-a dispus executarea restului de pedeapsă de 1 an, 11 luni şi 27 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile art. 65 C. pen., aplicate persoanei solicitate H.I. prin sentinţa nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei oraşului Szekesfehervar, Republica Ungaria, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria.

S-a scăzut din pedeapsa închisorii de 1 an, 11 luni şi 27 zile durata reţinerii de 24 de ore, din data de 1/2 aprilie 2014, dispusă prin ordonanţa din 1 aprilie 2014 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei la data pronunţării hotărârii.

S-a constatat că faţă de persoana solicitată H.I., prin încheierea penală din 2 aprilie 2014 a acestei instanţe, a fost luată măsura preventivă a controlului judiciar.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Târgu Mureş a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 2 aprilie 2014, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a sesizat Curtea de Apel Târgu Mureş cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate H.I. şi predare a acesteia în baza mandatului european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria.

Au fost solicitate autorităţilor ungare şi s-au comunicat relaţii şi hotărârile judecătoreşti, în copie.

S-a asigurat asistenţa juridică prin apărător desemnat din oficiu.

La termenul din 2 aprilie 2014, persoana solicitată a precizat în faţa instanţei că are cunoştinţă despre condamnarea dispusă de autorităţile ungare, nu contestă pedeapsa ce i-a fost aplicată, însă nu este de acord cu predarea sa, ci doreşte să execute pedeapsa în România, invocând că este cetăţean român şi are familie în comuna G., judeţul Mureş.

Analizând condiţiile de executare a mandatului european de arestare, s-a avut în vedere mai întâi motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, prin mandatul european de arestare nr. Szv.527/2013/8 emis la data de 11 martie 2014 de către Tribunalul din Szekesfehervar, Republica Ungaria, autoritatea judiciară emitentă competentă a solicitat arestarea şi predarea numitului H.I. în vederea executării restului de pedeapsă de 1 an, 11 luni şi 27 zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată persoanei solicitate prin sentinţa nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei oraşului Szekesfehervar, Republica Ungaria, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.

Aşa cum s-a reţinut, în faţa instanţei, la data de 2 aprilie 2014, persoana solicitată s-a prevalat de motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut în art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, vizând cetăţenia sa şi a refuzat expres să execute pedeapsa în statul membru emitent.

Actele dosarului confirmă cetăţenia română a persoanei solicitate şi, pornind de la manifestarea de voinţă a acesteia şi de la faptul că persoana solicitată locuieşte şi are familia pe teritoriul României, astfel că legăturile sale cu statul român sunt semnificative, executarea pedepsei privative de libertate pe teritoriul Republicii Ungaria este o măsură disproporţionată în raport de viaţa sa privată şi familială. Prin urmare, pentru protejarea propriului cetăţean, prin asigurarea unei mai bune reinserţii sociale, fără ca persoana solicitată să fie îndepărtată de mediul său familial, cultural şi social, s-a dat eficienţă motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

Cu privire la recunoaşterea sentinţei nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei oraşului Szekesfehervar şi a deciziei nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, s-au reţinut următoarele:

Principiile recunoaşterii şi încrederii reciproce impun autorităţii judiciare române ca, în caz de refuz al executării mandatului european de arestare, să recunoască hotărârea de condamnare pronunţată în statul emitent, dacă răspunde condiţiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală, acordând astfel un grad ridicat de încredere calităţii hotărârii străine de condamnare şi obligându-se să pună în executare imediat pe teritoriul României pedeapsa pronunţată prin acea hotărâre.

S-a constatat că, prin sentinţa nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei oraşului Szekesfehervar, rămasă definitivă la data de 29 octombrie 2013 prin decizia nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie, prevăzută în art. 321 alin. (1) C. pen. maghiar. Din pedeapsa aplicată, au fost deduse perioada reţinerii şi cea a arestării preventive, din 22 august 2010 până la 24 august 2010, rămânând de executat un rest de pedeapsă de 1 an, 11 luni şi 27 zile închisoare.

Deşi art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu trimite expres la condiţiile de fond specifice recunoaşterii hotărârilor penale străine, examenul acestora se impune, din moment ce textul legal invocat nu afirmă expres recunoaşterea şi executarea automată şi necondiţionată a hotărârii străine de condamnare.

Analiza condiţiilor prescrise în art. 130 şi urm. din Legea nr. 302/2004 prin prisma particularităţilor cauzei duce la concluzia că acestea sunt întrunite cumulativ.

Constatând incidenţa condiţiilor recunoaşterii şi având în vedere că instanţa română nu se substituie instanţei străine de condamnare, deoarece nu este abilitată să analizeze şi să dispună asupra vinovăţiei celui în cauză şi asupra pedepsei de executat, aceste aspecte fiind dezlegate anterior în faţa autorităţilor judiciare maghiare, chiar dacă nu există un text legal expres de trimitere la dispoziţiile art. 136 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, acestea sunt aplicabile şi în ipoteza recunoaşterii hotărârii străine pe cale incidentală în procedura executării mandatului european de arestare.

Prin excepţie de la regula după care hotărârile interne sunt executorii la data rămânerii lor definitive, necesitatea executării imediate a sancţiunii aplicate în statul membru emitent a impus ca, în cazul refuzului executării mandatului european de arestare urmat de recunoaşterea hotărârii străine de condamnare, dispoziţiile din sentinţă privind pedeapsa principală să fie executorii la data pronunţării hotărârii, potrivit art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că prin ordonanţa din 1 aprilie 2014, procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o perioadă de 24 de ore, măsură pe care aceasta a executat-o în întregime. Durata reţinerii urmează a fi scăzută din pedeapsa de 1 an, 11 luni şi 27 zile, întrucât orice măsură privativă de libertate, luată pentru executarea oricărei forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală, trebuie dedusă din pedeapsa principală de executat.

Împotriva sentinţei penale menţionate a formulat contestaţie persoana solicitată H.I., însă calea de atac nu a fost motivată.

Examinând contestaţia formulată, în raport cu conţinutul actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestatorul persoană solicitată H.I. a precizat în faţa instanţei de fond, la termenul din 2 aprilie 2014, că are cunoştinţă despre condamnarea dispusă de autorităţile ungare, că nu contestă pedeapsa ce i-a fost aplicată, însă nu este de acord cu predarea sa, ci doreşte să execute pedeapsa în România, invocând că este cetăţean român şi are familie în judeţul Mureş.

Conform art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, autoritatea judiciară română de executare poate refuza executarea mandatului european de arestare când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetăţean român sau trăieşte în România şi are o rezidenţă continuă şi legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puţin 5 ani şi aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranţă în statul membru emitent.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că, în mod corect, curtea de apel a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile anterior menţionate, raportat la manifestarea de voinţă a persoanei solicitate, în sensul că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent, în condiţiile în care actele dosarului au confirmat cetăţenia română a acesteia şi faptul că locuieşte în România, având familie în comuna G., judeţul Mureş. Astfel, pentru asigurarea unei mai bune reinserţii sociale, fără ca persoana solicitată să fie îndepărtată de mediul său familial, cultural şi social, s-a dat eficienţă motivului facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare.

În ceea ce priveşte recunoaşterea sentinţei nr. 13.B.329/2011/22 din 4 decembrie 2012 a Judecătoriei oraşului Szekesfehervar şi a deciziei nr. 1.Bf.43/2013/3 a Tribunalului din Szekesfehervar, Republica Ungaria, având în vedere cazul de refuz al executării mandatului european de arestare, conform principiilor recunoaşterii şi încrederii reciproce, autoritatea judiciară română procedează la recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţată în statul emitent, dacă hotărârea răspunde condiţiilor specifice acestei din urmă forme de cooperare judiciară internaţională în materie penală.

Cu toate că dispoziţiile art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 nu trimit expres la condiţiile de fond specifice recunoaşterii hotărârilor penale străine, examenul acestora s-a impus, din moment ce textul legal invocat nu dispune recunoaşterea şi executarea automată şi necondiţionată a hotărârii străine de condamnare.

Verificând condiţiile prevăzute în art. 130 şi urm. din Legea nr. 302/2004, în mod corect curtea de apel a constatat că acestea sunt întrunite cumulativ, motiv pentru care această analiză nu va mai fi reluată în calea de atac a contestaţiei.

Având în vedere că persoana solicitată nu şi-a motivat contestaţia, constatând că nu există motive de nelegalitate a hotărârii contestate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform dispoziţiilor art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată H.I. împotriva sentinţei nr. 11/ME din 23 aprilie 2014 a Curţii de Apel Târgu Mureş, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.