Territorial jurisdiction for challenging National Property Compensation decisions lies with the tribunal where the issuing commission is headquartered

Acțiune în anularea deciziei emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor. Competența teritorială.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Competența teritorială.

Index alfabetic : conflict competență

- decizie de invalidare

- imobil

Legea nr. 165/2013, art. 35

Litigiul, având ca obiect anularea deciziei de invalidare emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor este de competenţa (teritorială şi materială) a Tribunalului București în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii emitente, în acord cu dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Secția I civilă, decizia nr. 494 din 18 februarie 2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 12.05.2014, reclamantul L.I. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, anularea deciziei de invalidare nr. 492 din 27.02.2014 a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea pârâtei la validarea măsurii de acordare a despăgubirilor în dosarul nr. x/2006, stabilite prin Hotărârea Comisiei Judeţene Sălaj din 07.06.2002 de aprobare a propunerii Comisiei Locale Girbou privind înscrierea suprafeţei de 1,97 ha, reconstituit după autorul L.N., conform anexei 40 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1172/2001.

Prin sentinţa nr. 1200 din 26.09.2014, Tribunalul Bucureşti, Secţia a III-a civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, Secţia civilă.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Tribunalul Bucureşti a mai reţinut că, având în vedere că acest text de lege nu tranşează cu claritate noţiunea de "entitate", raportat şi la locul situării imobilului (obiectul contestaţiei constituind evaluarea imobilului), competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Sălaj, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanţă.

Aceasta întrucât sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor constituie un element mai puţin important, care nu este în măsură a atrage competenţa teritorială de judecare a cauzei, această instituţie având atribuţii exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 165/2013, după ce entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor au tranşat aspectele esenţiale în soluţionarea acestora.

Prin sentinţa nr. 77 din 15.01.2015, Tribunalul Sălaj, Secţia civilă a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Sălaj a reţinut că entitatea la care face referire prevederea cuprinsă în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât entitatea emitentă a deciziei contestate de către reclamant, respectiv, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în Bucureşti, situaţie faţă de care competenţa teritorială în judecarea cererii de anulare a unei decizii emise de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor revine secţiei civile din cadrul Tribunalului Bucureşti.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C.proc.civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, pentru argumentele ce succed:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 12.05.2014, reclamantul L.I. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, anularea deciziei de invalidare nr. 492 din 27.02.2014 a Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi obligarea pârâtei la validarea măsurii de acordare a despăgubirilor în dosarul nr. x/2006, stabilite prin Hotărârea Comisiei Judeţene Sălaj din 07.06.2002 de aprobare a propunerii Comisiei Locale Girbou privind înscrierea suprafeţei de 1,97 ha, reconstituit după autorul L.N., conform anexei 40 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1172/2001.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ce constituie temeiul juridic al cererii introductive de instanţa, „deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Instanţele aflate în conflict analizează din perspective diferite noţiunea de „entitate" folosită de legiuitor în conţinutul textului legal anterior citat, însă, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei de invalidare nr. 492 din 27.02.2014 emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidenţă că, în cazul de față, entitatea la care se referă dispoziţiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut şi calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiaşi norme legale, litigiul de faţă este de competenţa (teritorială şi materială) a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii emitente.

Cum sediul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor se află în Bucureşti, respectiv în raza teritorială a Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a cauzei a fost stabilită în favoarea acestei instanţe.