Rehabilitation request dismissed for failure to meet statutory formal requirements regarding criminal record verification and mandatory appearance.

Asupra cererii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 iunie 2009 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, petentul P.M. a formulat cererea de reabilitare judecătorească post-mortem a numitului P.C.

Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 135 C. pen. rap. la art. 495 C. proc. pen.

La dosar s-au depus copii de pe actele de stare civilă.

În cauză s-a dispus ataşarea fişei de cazier judiciar şi copia legalizată a sentinţei penale nr. 17 din 17 mai 1946 pronunţată de Tribunalul Poporului din Bucureşti.

Totodată s-a dispus citarea petentului cu menţiunea „prezenţa obligatorie” pentru a preciza obiectul cererii faţă de adresa nr. 57388 din 28 iulie 2009 emisă de I.P.J. Călăraşi în care se menţionează că persoana faţă de care se cere reabilitarea nu figurează cunoscut în evidenţe precum şi faţă de dispoziţiile Legii nr. 221 din 02 iunie 2009.

Având în vedere că termenul fixat pentru judecarea cauzei petentul nu s-a prezentat pentru a preciza obiectul cauzei, Tribunalul a avut în vedere calificarea dată de către petent în cuprinsul cererii, respectiv reabilitare judecătorească şi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti în raport de calitatea persoanei.

Prin sentinţa penală nr. 1105/F din 10 decembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 42 C. proc. pen. a declinat competenţa de soluţionare a cererii de reabilitare judecătorească formulată de petentul P.M. pentru condamnatul P.C. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a format Dosarul nr. 25464/3/2009 având fixat ca prim termen 19 martie 2010.

Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că prin cererea formulată, petentul P.M. a solicitat reabilitarea judecătorească post-mortem a numitului P.C. pentru a îndrepta marea eroare judiciară şi anume sentinţa nr. 17 din 17 mai 1964 a Tribunalului Poporului, prin care bunicul său a fost condamnat iniţial la moarte, şi în final la închisoarea pe viaţă, decedând la data de 24 ianuarie 1958 în închisoarea din Râmnicu Sărat.

În fapt, P.C., născut la 26 august 1888 a participat în calitate de general de Corp de Armată, atât în Primul Război Mondial, fiind decorat cu ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” conform Înaltului Decret Regal nr. 1191/1917, cât şi în al Doilea Război Mondial, pentru ultima misiune fiind învinuit pe nedrept de crime de război alături de cele mai proeminente personalităţi ale vremii în frunte cu mareşalul Ion Antonescu, în lotul „Marii Trădări Naţionale” de către Tribunalul Poporului.

Potrivit disp. art. 495 C. proc. pen. referitoare la cererea de reabilitare la alin. (2) se prevede următoarele:

„În cerere trebuie să se menţioneze:

a) adresa condamnatului, iar când cererea este făcută de o altă persoană, adresa acesteia;

b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea şi fapta pentru care a fost pronunţată acea condamnare;

c) localităţile unde condamnatul a locuit şi locurile de muncă pe tot intervalul de timp de la executarea pedepsei până la introducerea cererii, iar în cazul în care executarea pedepsei a fost prescrisă, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la introducerea cererii;

d) temeiurile cererii

e) indicaţii utile pentru identificarea dosarului şi orice alte date pentru soluţionarea cererii.

La alin. (3) al aceluiaşi articol, se prevede că la cerere se anexează actele din care reiese că sunt îndeplinite condiţiile reabilitării”.

Potrivit art. 497 C. proc. pen. cererea de reabilitare se respinge pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă în următoarelor cazuri:

a) când a fost introdusă înainte de termenul legal;

b) când lipseşte menţiunea prev. de art. 495 alin. (2) lit. a) şi petiţionarul nu s-a prezentat la termenul de înfăţişare;

c) când lipseşte vreuna din menţiunile prev. în art. 405 alin. (2) lit. b)-e) şi petiţionarul nu a completat cererea la prima înfăţişare şi nici la termenul ce i s-a acordat în vederea completării.

În speţă, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de reabilitare formulată de petiţionar, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile de formă prev. de art. 497 C. proc. pen., faţă de adresa emisă de I.P.J. Călăraşi - serviciul Cazier Judiciar în care se menţionează că persoana faţă de care se cere reabilitarea P.C., nu figurează cunoscut în evidenţe, şi faţă de împrejurarea că la termenul fixat pentru judecarea cauzei la Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-a dispus citarea petentului P.M. cu menţiunea „prezenţa obligatorie” pentru a preciza obiectul cererii faţă de conţinutul adresei emise de I.P.J. Călăraşi - Serviciul Cazier Judiciar, însă acesta nu s-a prezentat. Petiţionarul nu s-a prezentat nici în faţa acestei instanţe pentru termenul din 19 martie 2010 procedura de citare fiind îndeplinită prin „afişare” (fila 3 dosar).

Pentru aceste considerent, Înalta Curte va respinge ca nefondată cererea de reabilitare formulată de petiţionarul P.M. Totodată petiţionarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, cererea de reabilitare formulată de petiţionarul P.M.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2010.