Criminal liability of prosecutor for abuse of service based on refusal to initiate prosecution against colleague

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 22 iulie 2009, petiţionarul B.O. a formulat plângere împotriva rezoluţiei din 15 aprilie 2009 dată în Dosarul nr. 464/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Prin sentinţa penală nr. 1833 din 5 noiembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 4935/2/2009, s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii petiţionarului B.O. împotriva rezoluţiei din 15 aprilie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

A fost menţinută rezoluţia atacată.

Hotărârea a fost atacată cu recurs de petiţionar iar prin decizia nr. 275 din 26 aprilie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 958/1/2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători, a fost admis recursul, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, constatându-se încălcarea dispoziţiilor art. 177 şi următoarele C. proc. pen.

Judecând cauza după casare, Înalta Curte reţine în fapt următoarele:

Prin plângerea penală formulată în cauză, petiţionarul B.O. a solicitat tragerea la răspunderea penală a magistratului procuror L.V. - procuror şef secţie urmărire penală în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi - pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 C. pen. raportat la art. 2481 C. pen. şi favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

Se susţine, în conţinutul plângerii, că aceste infracţiuni au fost săvârşite de către magistratul procuror, cu ocazia soluţionării lucrării nr. 1243/II/2/2008 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Soluţia adoptată în acest dosar a fost de neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul C.G. cercetat sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 248 C. pen. şi art. 264 C. pen., reţinându-se ca fiind incidente prevederile art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Efectuând acte premergătoare, procurorul a dispus prin rezoluţia nr. 464/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul L.V., constatându-se că faptele reclamate nu există.

În esenţă, procurorul reţine că persoana vătămată nu a indicat încălcări concrete ale legii sau ale atribuţiilor de serviciu, criticile pe care se întemeiază sesizările referindu-se strict la legalitatea rezoluţiei nr. 23/P/2009 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.

Ori, simpla împrejurarea că soluţiile adoptate de magistraţi îl nemulţumesc pe petiţionarul B.O. nu are relevanţă sub aspect penal şi nu poate constitui, prin sine însăşi, temei pentru angajarea răspunderii penale.

Prin rezoluţia nr. 5281/2569/II/2/2009 din 1 iunie 2009 dată de procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petiţionarul B.O.

Împotriva soluţiei date de procuror petiţionarul a formulat plângere la instanţă, conform art. 2781 C. proc. pen., solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând plângerea, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., pe baza actelor şi lucrărilor dosarului constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor dosarului rezultă că magistratul L.V. a soluţionat Dosarul nr. 23/P/2009 al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, dispunând neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul C.G. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 248 şi art. 264 C. pen., constatându-se că faptele reclamate nu există.

Ulterior, prin rezoluţia nr. 411/II/2/2009 din data de 30 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiţionar.

Magistratul procuror L.V. a adopta această soluţie urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, rezoluţia fiind supusă controlului ierarhic şi menţinută ca fiind legală şi temeinică.

Pronunţarea unei soluţii nefavorabile petiţionarului nu constituie prin ea însăşi, un indiciu privind săvârşirea unei infracţiuni, magistratul procuror motivându-şi în fapt şi în drept rezoluţia adoptată.

Ca atare, nu se poate reţine că magistratul procuror şi-a exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu în scopul de a adopta o soluţie favorabilă magistratului procuror C.G..

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionarul B.O. împotriva rezoluţiei nr. 464/P/2009 din 15 aprilie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Se va menţine rezoluţia atacată.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul B.O. împotriva rezoluţiei nr. 464/P/2009 din 15 aprilie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Menţine rezoluţia atacată.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2010.