Contestație în anulare inadmisibilă: exclusivitatea aplicării art. 386 C. proc. pen. hotărârilor instanței de recurs
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the annulment appeal filed by the petitioner against a prior decision denying a request for the transfer of jurisdiction, ordering the petitioner to pay 100 lei in judicial expenses; the underlying dispute concerned the procedural validity of a request to transfer a criminal case from the Court of Appeal, which had been initially resolved by the Supreme Court acting in its first and last instance capacity. The court determined that the annulment appeal was procedurally barred because it was filed against a decision issued in a first-instance capacity, whereas the statutory grounds for annulment under Article 386 of the Code of Criminal Procedure apply exclusively to decisions rendered by appellate or cassation courts, rendering the remedy inapplicable under Article 391 of the same code.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 C. proc. pen, art. 29 pct. 5 lit. c) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Contestație în anulare inadmisibilă: exclusivitatea aplicării art. 386 C. proc. pen. hotărârilor instanței de recurs: e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin încheierea nr. 823 din 12 mai 2010 pronunţată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, - în Dosarul nr. 2425/1/2010, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta G.A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1402/36/2009, al Curţii de Apel Constanţa, fiind obligată petiţionara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
2. Împotriva acestei încheierii, în temeiul art. 386 C. proc. pen., petenta G.A. a formulat contestaţie în anulare la data de 12 mai 2010, solicitând desfiinţarea încheierii abuzive şi trimiterea spre rejudecarea fondului la prima instanţă.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).
În speţă, examinând cererea şi actele Dosarului nr. 2425/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Curtea constată nu sunt întrunite condiţiile susmenţionate, întrucât cererea de strămutare ce făcea obiectul Dosarului nr. 2425/1/2010 a fost soluţionată nu de către o instanţă de recurs, ci de Secţia penală a I.C.C.J., în primă şi ultimă instanţă, conform dispoziţiilor art. 29 pct. 5 lit. c) C. proc. pen.
Ca atare, Înalta Curte constată că cererea de contestaţia în anulare este formulată împotriva unei încheieri dată în primă instanţă şi ultimă instanţă - aspect specific competenţei funcţionale a instanţei supreme -, iar nu împotriva unei hotărâri pronunţată ca instanţă de recurs, astfel că văzând şi dispoziţiile art. 391 din acelaşi cod, va respinge contestaţia în anulare şi o va obliga pe contestatoare la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea petiţionară G.A. împotriva încheierii nr. 823 din 12 mai 2010 pronunţată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, - în Dosarul nr. 2425/1/2010.
Obligă contestatoarea petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.