Individualization of penalties for competing crimes and inapplicability of guilty plea procedure to offenses carrying life imprisonment potential

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpaţii M.I.C. şi B.S.F. şi de partea civilă G.A.P. şi de împotriva Deciziei penale nr. 172/A din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 275/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 1228/107/2011 s-a dispus:

Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.I.C. din infracţiunile prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. cu referire la art. 174, 176 lit. d) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), c), g) C. pen. Au fost condamnaţi inculpaţii:

- M.I.C., zis „C.", fără antecedente penale, aflat în Penitenciarul Aiud, la pedepsele de:

- 8 ani şi 5 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 25 C. pen. coroborat cu art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. d) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.;

- 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen.

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, care a fost sporită cu 2 ani, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 16 decembrie 2010 lăzi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

- B.S.F., zis ,,M.", cu antecedente penale, la pedepsele de:

- 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen. şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.;

- 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b), art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, care a fost sporită cu 1 (un) an, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 (un ) an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Sebeş, definitivă prin Decizia penală nr. 175/A/2009 a Tribunalului Alba, pedeapsă pe care inculpatul urmează să o execute alături de pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 17 decembrie 2010 lăzi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 14, 346 alin. (1) C. proc. pen., coroborat cu art. 998-999 C. civ., 1003 C. civ., au fost obligaţi în solidar inculpaţii să plătească în favoarea părţii civile G.A.P., suma de 30.000 lei cu titlu daune morale.

A fost respinsă cererea părţii civile privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998, 999, 1003 C. civ. au fost obligaţi în solidar inculpaţii să plătească în favoarea părţii civile S.J.U. Alba Iulia suma de 1.134,54 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu internarea părţii vătămate G.A.P.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii B.S.F. şi M.I.C. în vederea introducerii în S.N.D.G.J. la data eliberării din penitenciar şi s-a dispus comunicarea hotărârii în acest sens la I.G.P.R.

În baza art. 5 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus încunoştinţarea inculpaţilor despre necesitatea prelevării de probe biologice.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a cuţitului, aparţinând inculpatului B.S.F., aflat la Camera de Corpuri Delicte existentă la Grefa Tribunalului Alba.

În baza art. 357 lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către partea vătămată G.A.P. a obiectelor de îmbrăcăminte, aparţinând acesteia şi aflate la Camera de Corpuri Delicte existentă la Grefa Tribunalului Alba (sac de hârtie nr. 2, 3).

În baza art. 357 lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul M.I.C. a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte aparţinând acestuia şi aflate la Camera de Corpuri Delicte existentă la Grefa Tribunalului (sac de hârtie nr. 1, 2).

În baza art. 357 lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul B.S.F. a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte aparţinând acestuia şi aflate la Camera de Corpuri Delicte existentă la Grefa Tribunalului (sac de hârtie nr. 1, 2, 3).

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 1184/P/2011 din data de 07 februarie 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpaţilor:

B.S.F. - pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

M.I.C. - pentru săvârşirea infracţiunilor de instigare la tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen. şi tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În motivarea actului de sesizare a instanţei s-a arătat în esenţă că în dimineaţa zilei de 06 decembrie 2010, în jurul orelor 6.00, cei doi inculpaţi, purtând pe faţă câte o cagulă, au pătruns în locuinţa părţii vătămate G.A.P., cu scopul de a sustrage sume de bani, iar la opoziţia părţii vătămate au exercitat acte de violenţă asupra acestuia. Inculpatul B.S.F., la îndemnul inculpatului M.I.C., i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit în zona gâtului şi a capului, cauzându-i lovituri care i-au pus viaţa în pericol, sustrăgând cu acea ocazie sumele de 300 euro şi respectiv 200 lei.

Din examinarea actelor şi lucrărilor existente la dosar, instanţa a reţinut următoarele:

În seara de 05 decembrie 2010, în timp ce se aflau în locuinţa bunicii şi mătuşii inculpatului M.I.C., inculpaţii B.S.F. şi M.I.C. au luat hotărârea infracţională să sustragă sume de bani dintr-un imobil situat în municipiul Alba Iulia.

În realizarea acestei rezoluţii infracţionale, în dimineaţa zilei de 06 decembrie 2010, în jurul orelor 6.00, cei doi inculpaţi, având asupra lor câte o cagulă pe cap, iar inculpatul B.S.F. având asupra sa şi un cuţit, s-au deplasat la imobilul părţii vătămate G.A.P., situat în municipiul Alba Iulia, jud. Alba, unde au pătruns pe poarta imobilului prin escaladare, după care au intrat în prima încăpere a imobilului (bucătărie), de unde, de pe o masă au sustras suma de 200 lei.

După aceasta, inculpatul M.I.C. a pătruns în domiciliul imobilului, în timp ce inculpatul B.S.F. asigura paza, de unde a sustras suma de 300 euro din sertarul unui dulap.

În continuarea rezoluţiei infracţionale, inculpaţii au pătruns într-o altă încăpere, unde dormea partea vătămată G.A.P., în vârstă de 22 ani. Inculpatul M.I.C. a imobilizat partea vătămată, care a opus rezistenţă, astfel că cei doi şi-au aplicat reciproc lovituri.

Întrucât în timpul acestei altercaţii partea vătămată G.A.P. l-a imobilizat pe inculpatul M.I.C., acesta i-a strigat inculpatului B.S.F. să folosească cuţitul asupra părţii vătămate.

Astfel, la îndemnul inculpatului M.l.C., inculpatul B.S.F. i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu cuţitul în zona gâtului şi a capului, lovind de sus în jos şi întrucât partea vătămată se afla peste inculpatul M.l.C. în pat, în timpul aplicării acestor lovituri de cuţit, inculpatul B.S.F. l-a lovit din greşeală şi pe inculpatul M.l.C. în zona mâinii stângi.

În timpul incidentului inculpatului B.S.F. i-a căzut de pe cap o căciulă tip „fes" de culoare neagră, pe care o purta peste cagulă.

Văzând că părţii vătămate îi curge din abundenţă sânge, cei doi inculpaţi au părăsit imobilul, iar pe drum au abandonat cagulele într-o grădină necunoscută, iar cuţitul l-au aruncat în interiorul fântânii situată în imobilul de pe strada Teilor, nr. 7 din municipiul Alba Iulia.

Ulterior, cei doi inculpaţi au fost transportaţi de către martorul B.C. la Spitalul Municipal Sebeş, unde, în jurul orei 7.10, inculpatul M.l.C. a primit îngrijiri medicale pentru plăgile tăiate de la mâna stângă, însă, pentru a nu fi depistat de organele de poliţie, s-a prezentat sub o identitate falsă, respectiv „S.M."

La întoarcere spre municipiul Alba Iulia inculpaţii s-au oprit la locuinţa părinţilor inculpatului B.S.F., situată în Lancrăm, unde inculpatul M.l.C. şi-a schimbat hainele, lăsând la domiciliu hainele pe care le-a purtat în timpul incidentului, după care şi-au continuat drumul, ajungând în Municipiul Alba Iulia unde, în jurul amiezii, s-au deplasat la cazinoul situat pe Bulevardul R., cheltuind sumele de bani sustrase de la partea vătămată.

În cursul aceleiaşi zile, partea vătămată a fost transportată la S.J.U. Alba Iulia, unde a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, ulterior medicul legist constatând că leziunile suferite de acesta necesită 25-30 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii punând în primejdie viaţa victimei.

Prima instanţă a apreciat că situaţia de fapt rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: denunţul telefonic formulat de partea vătămată G.A.P., declaraţiile părţii vătămate, procesele-verbale de recunoaştere după fotografii a inculpaţilor de către martora M.M.D. şi planşele fotografice, declaraţiile făptuitorului Ş.R., declaraţiile martorilor B.C., B.S.P., M.M.D., Z.M.I., procesele-verbale de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte şi încălţăminte ale inculpaţilor, procesul-verbal de ridicare a unui tricou aparţinând părţii vătămate, adresa şi procesul-verbal de ridicare de la Spitalul Municipal Sebeş a copiei registrului de înregistrare a persoanelor examinate în cadrul Secţiei Urgenţe, rapoarte de expertiză medico-legale psihiatrice privitoare la cei doi inculpaţi.

Raportat la starea de fapt, prin încheierea din data de 23 mai 2011, în temeiul dispoziţiilor art. 336 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanţa de fond a admis cererea formulată de reprezentantul parchetului şi a dispus extinderea procesului penal şi judecarea cauzei şi cu privire la săvârşirea de către inculpaţii M.l.C. şi B.S.F. a infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

La adoptarea acestei soluţii, prima instanţă a avut în vedere şi Decizia nr. 31/2007 dată în interesul legii de secţiile unite ale Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, prin care s-a stabilit că: „ fapta de pătrundere în orice mod, într-o locuinţă sau dependinţă a acesteia, urmată de săvârşirea unei tâlhării, constituie un concurs real între infracţiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 C. pen. şi infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2)1 lit. c) C. pen.

Privitor la cererea formulată de inculpatul M.I.C., prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea-prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 20 C. pen., raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), b) alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), c), g) C. pen. prima instanţă a respins-o cu motivarea că, în cauză, din probatoriul administrat rezultă faptul că inculpatul a exercitat acte de violenţă asupra părţii vătămate, îndemnându-l totodată pe inculpatul B.S.F. să-i aplice părţii vătămate lovituri în zona gâtului şi a capului, acesta din urmă punând în executare acest îndemn, astfel că intenţia inculpaţilor a fost aceea de a ucide.

Prima instanţa a apreciat că în drept, faptele inculpatului M.I.C., care la data de 06 decembrie 2010, în jurul orei 6.00, împreună cu inculpatul B.S.F., purtând pe faţă câte o cagulă, au pătruns în locuinţa părţii vătămate G.A.P., în scopul de a sustrage sume de bani, a exercitat acte de violenţă asupra acesteia şi l-a îndemnat pe inculpatul B.S.F. să-i aplice lovituri cu un cuţit în zona gâtului şi a capului, acesta din urmă punând în executare acest îndemn, cauzându-i părţii vătămate leziuni care i-au pus viaţa în pericol, sus trăgând cu acea ocazie suma de 300 euro şi 200 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 25 C. pen. coroborat cu art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen., ale infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen., ale infracţiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a apreciat că, în drept, faptele inculpatului B.S.F. care, la data de 06 decembrie 2010, în jurul orei 6.00, împreună cu inculpatul M.I.C., purtând pe faţă câte o cagulă, au pătruns în locuinţa părţii vătămate G.A.P., în scopul de a sustrage sume de bani, iar la opoziţia părţii vătămate de a le da sume de bani, i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuţit în zona gâtului şi a capului, cauzându-i leziuni care i-au pus viaţa în pericol, sustrăgând cu aceeaşi ocazie, împreună cu inculpatul M.I.C. suma de 300 euro şi 200 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor deosebit de grav prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen., ale infracţiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. şi ale infracţiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepselor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., raportat şi la dispoziţiile art. 25 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzută de lege, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptelor săvârşite şi nu în ultimul rând, atitudinea de care au dat dovadă inculpaţii pe parcursul întregului proces penal şi faptul că inculpatul B.S.F. nu se află la prima confruntare cu legea penală.

Instanţa de fond a apreciat că, având în vedere numărul şi natura -infracţiunilor concurente săvârşite, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului M.I.C., vârsta şi persoana acestuia, sporul de 2 ani închisoare corespunde scopului pedepsei astfel cum este prevăzut acesta de art. 52 C. pen., acest spor reprezentând un echivalent rezonabil al pedepselor care nu se vor executa ca urmare a contopirii, iar pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare este justificată de starea de fapt şi de considerentele expuse mai sus.

Constatând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive faţă de inculpatul M.I.C. subzistă şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia, dat fiind faptul că din materialul probatoriu administrat în cauză reiese că acesta a comis fapte incriminate de legea penală şi sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, instanţa, în baza art. 350 C. proc. pen., instanţa a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.

S-a motivat că cerinţa pericolului concret pentru ordinea publică apare ca dovedită în cauză, pericol social care rezultă din riscul săvârşirii unor noi infracţiuni de acelaşi gen şi din necesitatea protejării ordinii publice, având în vedere natura gravă a infracţiunilor săvârşite şi faptul că eliberarea sa ar declanşa reacţii negative în comunitate determinate de fapta comisă şi de împrejurările de săvârşire.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.S.F., instanţa de fond a reţinut că, având în vedere numărul şi natura infracţiunilor concurente săvârşite, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, vârsta şi persoana acestuia, sporul de 1 an închisoare corespunde scopului pedepsei astfel cum este prevăzut acesta de art. 52 C. pen., acest spor reprezentând un echivalent rezonabil al pedepselor care nu se vor executa ca urmare a contopirii, iar pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare este justificată de starea de fapt şi de considerentele expuse mai sus.

În baza art. 83 C. pen. a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării, pedepsei de 1 (un ) an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Sebeş definitivă prin Decizia penală nr. 175/A/2009 a Tribunalului Alba, pedeapsă pe care inculpatul o va executa alături de pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, urmând ca în final inculpatul B.S.F. să execute pedeapsa de 11 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

Constatând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, dat fiind faptul că din materialul probatoriu administrat în cauză reiese că inculpatul B.S.F. a comis fapte incriminate de legea penală şi sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, instanţa, în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

Instanţa de fond a apreciat că cerinţa pericolului concret pentru ordinea publică apare ca dovedită în cauză, pericol social care rezultă din riscul săvârşirii unor noi infracţiuni de acelaşi gen şi din necesitatea protejării ordinii publice, având în vedere natura gravă a infracţiunilor săvârşite şi faptul că eliberarea sa ar declanşa reacţii negative în comunitate determinate de fapta comisă şi de împrejurările de săvârşire.

În privinţa laturii civile instanţa de fond a reţinut următoarele:

Partea vătămată G.A.P. s-a constitui parte civilă în procesul penal, formulând pretenţii în cuantum de 40.000 lei daune materiale şi 200.000 lei daune morale.

Totodată S.J.U. Alba Iulia s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.134,54 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare efectuate cu internarea părţii vătămate G.A.P.

Având în vedere starea de fapt reţinută, instanţa de fond a constatat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, faptele inculpaţilor cauzând în mod cert grave şi iremediabile suferinţe morale părţii civile, însă cuantumul solicitat de acestea este exagerat.

La stabilirea cuantumului daunelor morale instanţa a avut în vedere atât suferinţele fizice şi psihice cauzate părţii vătămate în timpul săvârşirii faptei, cât şi urinările acţiunilor inculpaţilor asupra acestuia, precum şi împrejurările de comitere a faptelor şi durata în timp a activităţii infracţionale exercitate asupra părţii vătămate.

Pentru aceste motive, în baza art. art. 14, art. 15 şi art. 346 C. proc. pen., coroborate cu art. 998, art. 999 şi art. 1003 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă G.A.P. şi, în consecinţă, i-a obligat pe inculpaţii M.l.C. şi B.S.P. să plătească, în solidar, părţii civile, suma de 30.000 lei cu titlu daune morale.

A fost respinsă cererea părţii civile privind obligarea inculpaţilor la plata daunelor materiale ca nedovedită, argumentat de împrejurarea că aceasta nu a produs nicio probă în sensul dovedirii acestor pretenţii.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 14, 346 C. proc. pen., coroborat cu art. 998, 999, 1003 C. civ., au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să plătească în favoarea părţii civile S.J.U. Alba Iulia suma de 1.134,54 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate cu internarea părţii vătămate G.A.P.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii M.l.C. şi B.S.P. şi partea civilă G.A.P.

În apelul său motivat în scris şi susţinut oral în faţa instanţei, inculpatul M.l.C. a solicitat desfiinţarea hotărârii atacate şi în rejudecare, achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de instigare la omor. în subsidiar, a solicitat reducerea semnificativă a pedepsei aplicate.

În argumentarea susţinerilor sale a arătat că instanţa de fond, printr-o interpretare eronată a probelor, a reţinut o stare de fapt greşită şi în mod eronat şi insuficient motivat a respins cererea de schimbare a încadrării juridice. A mai susţinut că a exercitat violenţe asupra victima pentru că amândoi inculpaţii au fost agresaţi de aceasta şi pentru a-şi asigura scăparea. Astfel partea vătămată l-a prins de păr pe inculpatul B.S., care în acest context a ripostat cu cuţitul, iar inculpatul M.l.C. a intervenit şi s-a interpus între cei doi pentru a împiedica astfel aplicarea altor lovituri cu cuţitul. în consecinţă inculpatul a susţinut că nu există suficiente probe care să susţină acuzaţia că l-ar fi îndemnat pe inculpatul B. să lovească cu cuţitul.

În apelul său, inculpatul B.S. a solicitat desfiinţarea hotărârii şi în rejudecare, reţinerea circumstanţelor atenuante, reducerea pedepsei sub minirnul special prevăzut de textul de lege incriminator şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În apelul său, partea vătămată a solicitat ca urmare a unei noi judecăţi, după desfiinţarea sentinţei să se dispună majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, iar sub aspectul laturii civile a cauzei, acordarea despăgubirilor astfel cum au fost solicitate.

Prin Decizia penală nr. 172/A din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B.S.F., M.l.C. şi de partea civilă G.A.P. împotriva sentinţei penale nr. 275/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în Dosar nr. 1228/107/2011 şi în consecinţă:

A fost desfiinţată sentinţa apelată, în parte, în ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor şi cuantumul daunelor morale acordate părţii civile şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

A fost înlăturat sporul de pedeapsă de 2 ani închisoare aplicat inculpatului M.l.C., acesta urmând să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 1 an închisoare aplicată inculpatului B.S.F. prin sentinţa penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Sebeş şi de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului B.S.F. prin sentinţa penală atacată.

A fost înlăturat sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.

Au fost menţinute dispoziţiile art. 83 C. pen. în privinţa pedepsei de 1 an închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Sebeş şi a fost adăugată această pedeapsă la pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare.

A fost majorat cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părţii civile la suma de 50.000 lei.

Au fost menţinute celelalte dispoziţiile ale sentinţei.

A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 17 decembrie 2010 la zi.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Suma de 400 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului de Justiţie.

Deliberând asupra apelurilor prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

Instanţa de fond a stabilit, în temeiul probaţiunii administrate, o corectă stare de fapt şi a dat acesteia o încadrare juridică legală.

Astfel din probele administrate rezultă fără dubiu că la data de 06 decembrie 2010, inculpaţii B.S.F. şi M.l., purtând câte o cagulă pe cap, au pătruns pe timp de noapte în locuinţa părţii vătămate G.P. cu scopul de a sustrage sume de bani. La opoziţia părţii vătămate de a le da bani inculpatul B.S., la îndemnul inculpatului M.l. a aplicat mai multe lovituri părţii vătămate cu un cuţit în zona capului şi gâtului. Cu aceeaşi ocazie a fost sustrasă suma de 300 euro şi 200 lei.

S-a reţinut că, faptele inculpaţilor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de tentativă de omor deosebit de grav prev. de art. 25 C. pen. coroborat cu art. 20 C. pen. rap. la art. 174, 176 lit. d) C. pen. - pentru inculpatul B.S.F. şi, respectiv instigare la tentativă de omor deosebit de grav pentru inculpatul M.l.C., tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. a), b) alin. (2)1 lit. a), b), c) C. pen. şi violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.

Instanţa de apel a apreciat că, susţinerile inculpatului M.l.C. în sensul că instanţa de fond ar fi reţinut o stare de fapt eronată sunt neîntemeiate.

În acest sens s-a reţinut că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că inculpaţii după ce au intrat fără drept în domiciliul părţii vătămate şi au sustras suma de 200 lei şi 300 de euro au constatat că în una din camerele imobilului doarme partea vătămată. Cu scopul de a afla de la acesta unde se află o sumă mai mare de bani - pe care aceştia se aşteptau să o găsească în locuinţă - i-au aplicat lovituri. Partea vătămată s-a apărat de agresiunea inculpatului M.l.C., care în aceste împrejurări a solicitat inculpatului B.S.F. să intervină şi să îl lovească cu cuţitul. Inculpatul B.S.F. a aplicat lovituri cu cuţitul părţii vătămate, moment în care din greşeală la lovit şi pe inculpatul M.l.C.. în timp ce cei doi inculpaţi agresau partea vătămată, îi solicitau să le spună unde sunt banii.

S-a mai reţinut că în acest sens sunt declaraţiile constante ale părţii vătămate, care a susţinut aceeaşi versiune de producere a evenimentului pe tot parcursul procedurilor penale.

Astfel, în procesul-verbal din data de 06 decembrie 2010 s-a consemnat declaraţia părţii vătămate care a relatat că două persoane au intrat în casă peste el, atacându-l cu un cuţit şi cerându-i banii şi bijuteriile - fila 29.

De asemenea, s-a reţinut că, ulterior, în declaraţiile date (filele 35, 39, 43 dosar de urmărire penală), partea vătămată a arătat în mod constant că a fost trezită din somn de un act de agresiune, a încercat să se apere moment în care unul dintre inculpaţi i-a cerut celuilalt să-l lovească cu cuţitul, fapt care s-a şi întâmplat, după care, în timp ce era în continuare lovit, inculpaţii l-au întrebat unde sunt banii, unde sunt euro.

Instanţa de apel a apreciat că această declaraţie se coroborează cu declaraţia inculpatului B. - (fila 51 dosar de urmărire penală), din care rezultă că inculpatul M.l.C. a agresat partea vătămată în timp ce acesta dormea, solicitându-i să spună unde sunt banii şi pentru că partea vătămată a opus rezistenţă i-a cerut să intervină în ajutor. Ulterior inculpaţii au încercat să contureze în declaraţiile date o altă stare de fapt, prezentând evenimentele în succesiuni diferite care nu se coroborează între ele şi nici cu declaraţiile părţii vătămate.

Împrejurarea că ulterior inculpaţii alarmaţi de faptul că au auzit un zgomot au abandonat victima şi au fugit fără să mai sustragă şi altceva nu are relevanţă sub aspectul calificării infracţiunilor.

De asemenea, instanţa de prim control judiciar a mai reţinut că în primul moment al cercetărilor, inculpatul M.l.C. a refuzat să facă declaraţii, pentru ca apoi să prezinte o stare de fapt în care îşi arogă rolul de protector al victimei faţă de agresiunea inculpatului B.S.F.

Totodată, instanţa de apel a mai apreciat că, susţinerea inculpaţilor în sensul că nu au dorit să facă rău victimei şi să obţină de la aceasta prin violenţă informaţii cu privire la locul unde sunt depozitaţi banii, este contrazisă de însăşi modul în care au acţionat. Ambii inculpaţi au declarat că au surprins partea vătămată, dormind şi că acesta s-a trezit datorită agresiunii exercitate asupra sa, astfel că dacă doreau, inculpaţii ar fi putut părăsi locuinţa fără să fie surprinşi.

În acest sens s-a mai reţinut că în declaraţia sa, inculpatul M.l.C. a arătat următoarele: „ M-am dus direct la dulap, moment în care am auzit respiraţia unei persoane. Mi-am întors privirea spre stânga şi am văzut în pat un bărbat care dormea. Am sărit la acel bărbat şi i-am pus mâinile pe gură.", (fila 61 dosar de urmărire penală).

De asemenea, în declaraţia sa, inculpatul B.S.F. a arătat că : „După două minute M. a venit la locul unde mă aflam eu şi mi-a spus că este în casă un băiat care doarme învinuitul M. s-a apropiat de patul unde dormea un băiat i-a pus mâna în gât, moment în care acel băiat s-a trezit (fila 52 dosar de urmărire penală).

Instanţa de apel a apreciat că din declaraţia inculpatului B.S.F. rezultă că apărările formulate de acesta, în sensul că a lovit partea vătămată, de teamă, sunt nefondate.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice, s-a apreciat că şi aceasta a fost în mod corect respinsă de instanţa de fond care şi-a motivat judicios soluţia, fiind indubitabil că deşi inculpaţii au pornit activitatea infracţională cu intenţia de a săvârşi un furt ulterior, fiind nemulţumiţi de sumele de bani găsite şi sperând să afle de la partea vătămată unde se află sume mai mari de bani au exercitat asupra acesteia acte de violenţă deosebită, apte să conducă la decesul acesteia, intenţia acestora de suprimare a vieţii victimei fiind cel puţin indirectă -astfel că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, respectiv instigare la tentativă de omor. De asemenea, având în vedere scopul pentru care au fost exercitate violenţele instanţa de apel a reţinut că sunt întrunite şi elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie.

În ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond a procedat în mod corect ţinând seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. la stabilirea pedepselor pentru fiecare dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor neimpunându-se nici majorarea acestora şi nici diminuarea lor.

În raport de gravitarea faptelor, de conduita procesuală a inculpaţilor şi de antecedenţa penală a acestor, instanţa de apel a apreciat că nu se impune acordarea de circumstanţe atenuante cu consecinţă în reducerea substanţială a pedepselor până la limita aplicării unor pedepse cu suspendarea condiţionată a executării.

Având în vedere însă pedepsele cele mai grele aplicate inculpaţilor - de 10 ani închisoare pentru inculpatul M.I. şi 9 ani închisoare pentru inculpatul B.S., Curtea s-a apreciat că acestea sunt suficiente pentru a asigura realizarea scopului educativ, preventiv şi de exemplaritate al pedepsei astfel cum este el prevăzut de art. 52 C. pen. şi în consecinţă nu se mai impunea şi aplicarea unui spor.de pedeapsă.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de prim control judiciar a apreciat că sunt fondate numai în parte criticile părţii civile.

În acest sens s-a reţinut că în faţa instanţei de apel au fost aduse probe din care rezultă că partea vătămată a suferit o traumă puternică prin agresiunea exercitată asupra sa ale cărei consecinţe sub aspect psihic persistă şi în prezent - fila 80, 81 dosar apel.

În aceste condiţii, instanţa de apel a constatat că o despăgubire echitabilă şi proporţională o reprezintă acordarea cu titlu de daune morale a unei sume într-un cuantum mai mare, de 50.000 lei.

În ce privesc daunele materiale, s-a apreciat că, în mod corect instanţa de fond a arătat că acestea nu au fost dovedite.

În faţa instanţei de apel s-a întocmit un raport de expertiză din care rezultă că urmare a agresiunii partea civilă prezintă sechele morfologice care pot fi reparate printr-o intervenţie de chirurgie plastică şi reparatorie, ale cărei costuri nu pot fi însă cuantificate decât după efectuarea ei.

În consecinţă, prejudiciul constând în contravaloarea efectuării intervenţiei reparatorii nu are în acest moment un caracter determinat dar nimic nu împiedecă partea civilă să solicite în viitor, în temeiul art. 20 alin. (3) C. proc. pen., repararea şi a acestor daune, în măsura în care ele se vor concretiza.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii inculpaţii B.S.F. şi M.I.C. şi partea civilă G.A.P.

În recursul lor, inculpaţii au solicitat admiterea căii de atac exercitate, casarea hotărârilor pronunţate şi reducerea pedepselor aplicate, întrucât au avut o conduită bună înainte de comiterea faptei, nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au avut o atitudine procesuală sinceră, au recunoscut fapta şi au cooperat cu organul de urmărire penală în vederea stabilirii adevărului în cauză.

Recurentul inculpat M.I.C. a mai solicitat să se ţină seama de concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică ataşat la dosarul cauzei, care atestă împrejurarea că prezintă diagnosticul de „tulburări mixte de personalitate".

În motivele de recurs formulate în scris şi ataşate la dosar, recurenta parte civilă a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor şi greşita soluţionare a laturii civile a cauzei. A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atace şi rejudecând, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor spre maximul prevăzut de textul de lege incriminator, aplicarea unui spor de pedeapsă de 5 ani pentru fiecare şi acordarea de daune morale în cuantum de 200 000 lei, având în vedere trauma suferită şi daune materiale în cuantum de 40 000 lei.

Examinând recursurile în raport de motivul invocat, care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 17 2 C. proc. pen., dar şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul părţii civile este fondat, iar recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 72 C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acestuia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penală.

Înalta Curte constată că solicitarea recurentei părţi civile privind reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor este fondată şi urmează să fie admisă.

Sistemul românesc de drept penal material consacră în dispoziţiile art. 34 C. pen. pentru infracţiunile concurente, principiul cumulului juridic, care presupune că la pedeapsa cea mai grea se poate adăuga un spor.

Sporul de pedeapsă se aplică atunci când se constată de către instanţă că cea mai gravă dintre pedepsele pronunţate nu este suficientă pentru reeducarea infractorului, ţinându-se seama, bineînţeles şi de pericolul social pe care-l prezintă însăşi pluralitatea infracţiunilor săvârşite, precum şi de cuantumul pedepselor ce urmează a fi absorbite, aşa încât sporul de pedeapsă nu poate avea o existenţă proprie şi nici o executare independentă de pedepsele de bază.

Din examinarea actelor dosarului se reţine că procedând la înlăturarea nejustificată a sporului de pedeapsă stabilit inculpaţilor de instanţa de fond, instanţa de apel a aplicat pedepse greşit individualizate, întrucât a dat eficienţă deosebită circumstanţelor personale ale acestora şi nu a acordat semnificaţia cuvenita circumstanţelor reale în care au săvârşit faptele.

Înalta Curte constată că la stabilirea pedepselor, instanţa de fond în mod corect a dat eficienţă tuturor criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi anume, limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracţiunile de tâlhărie, infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav, instigare la infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav şi violare de domiciliu, modalitatea, împrejurările şi gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, valoarea socială lezată, viaţa, integritatea corporală, sănătatea, libertatea şi patrimoniul persoanei şi scopul urmărit, inculpaţii au luat hotărârea infracţională să sustragă sume de bani dintr-un imobil locuit de partea vătămată G.A.P., în realizarea acestei rezoluţii infracţionale s-au dotat cu cagule şi cuţit, au pătruns în imobil prin escaladare, au imobilizat victima care dormea, au sustras suma de 300 euro şi 120 lei şi pentru a-şi asigura scăparea, inculpatul B.S.F. i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu cuţitul în zona gâtului şi a capului, iar ulterior inculpaţii au abandonat-o, deşi au observat că aceasta sângera din abundenţă.

Totodată,, instanţa de fond a mai avut în vedere şi urmarea produsă prin activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi, din concluziile raportului de constatare medico-legală din 17 decembrie 2010 (filele 32, 33 dosar de urmărire penală) întocmit de Spitalul Judeţean Alba -S.M.L. se atestă că, numitul G.A.P. prezintă leziuni traumatice multiple plăgi excoriaţii, hematoame la nivelul capului, gâtului, trunchiului şi membrelor, fracturi de neuro şi viscerocraniu. Leziunile pot data din 06 decembrie 2010 şi necesită 25-30 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicaţii. Leziunile au pus în primejdie viaţa părţii vătămate. Leziunile au putut fi produse prin lovire cu un corp/corpuri tăioase înţepătoare, lovire cu corpuri contondente şi cădere pe un plan dur. La nivelul mâinii stângi s-au constatat leziuni caracteristice pentru apărare (de contententie cu mâna a unu corp tăietor înţepător).

În acelaşi proces de individualizarea pedepselor instanţa de fond în .mod corect a ţinut seama şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, care după comiterea faptelor de o gravitate deosebită, au abandonat victima, lăsând-o într-o stare foarte gravă, iar din fişele de cazier judiciar rezultă că M.I.C. se află la primul conflict cu lege penală (fila 212 dosar urmărire penală), nefiind cunoscut cu antecedente penale, iar B.S.F. a mai fost condamnat la 1 an închisoare prin sentinţa penală nr. 53/2009 a Judecătoriei Sebeş (fila 214 dosar urmărire penală).

Aşadar, în mod justificat, instanţa de fond la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare stabilită inculpatului M.C. i-a aplicat un spor de 2 ani închisoare, iar inculpatului B.S.F. la pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare i-a aplicat un spor de 1 an închisoare, acestea fiind apte să asigure atingerea scopului preventiv şi reeducativ al sancţiunii aplicate, conform art. 52 C. pen.

Pe de altă parte, se constată că solicitarea inculpatului M.I.C., privind reducerea pedepsei prin reţinerea în favoarea sa de a circumstanţelor atenuante conform dispoziţiilor art. 74 C. pen., întrucât nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat faptele comise şi prezintă tulburări mixte de personalitate, diagnostic atestat de prin concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, nu este întemeiată. Aceasta deoarece, aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. reprezintă o facultate a instanţei.

Recunoaşterea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare nu este posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât; numai aplicarea unei pedepse orientate sub minimul special se învederează a satisface, în concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Înalta Curte constată că în cauză nu se regăsesc împrejurări de natura celor prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a)-c) şi alin. (2) C. pen. care să justifice legal reţinerea unei circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului M.I.C., întrucât lipsa antecedentelor penale, este starea de normalitate a unei persoane care respectă valorile ocrotite de lege în Statul de Drept, iar nu circumstanţă atenuantă, atitudinea procesuală sinceră de recunoaştere şi regret a faptelor nu reprezintă un argument suficient pentru reţinerea acesteia, fiind lipsite de relevanţă în raport de natura şi gravitatea faptelor săvârşite şi urmările acestora şi pe cale de consecinţă, aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege nu se justifică.

Referitor la solicitarea inculpatului M.C.I. ca la individualizarea pedepsei de a se ţine seama şi de faptul că prezintă tulburări mixte de personalitate, se constată că acest aspect nu prezintă relevanţă, întrucât prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de S.J.M.L. Alba, urmare examinării inculpatului (fila 179 dosar urmărire penală), se confirmă faptul că deşi acesta prezintă diagnosticul arătat, în momentul comiterii faptelor, „discernământul a fost păstrat".

Cu privire la ca cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 172 C. C. proc. pen., privind greşita aplicare a legii, invocat de inculpatul B.S.F. care a criticat hotărârile pronunţate în sensul că în mod greşit instanţa de fond şi instanţa de apel au omis să reţină în favoarea sa a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., deşi a recunoscut în integralitate faptele, se constată că nu poate fi primit.

Aceasta deoarece, potrivit art. 3201 alin. (7) C C. proc. pen., dispoziţiile alin. (1) - (6) nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.

În consecinţă, procedura judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei nu este aplicabilă, dacă acţiunea penală priveşte tentativa la infracţiunea de omor deosebit de grav, deoarece, potrivit art. 176 C. pen., infracţiunea de omor deosebit de grav se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.

Potrivit dispoziţiilor art. 1411 C. pen., prin pedeapsă prevăzută de lege se înţelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau. de majorare a pedepsei.

Cum inculpatul B.S.F. a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzură de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 176 lit. d) C. pen., fapta în formă consumată fiind pedepsită cu detenţiune pe viaţă sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, nu sunt îndeplinite condiţiile privind aplicarea art. 3201 alin. (1) - (6) C. proc. pen.

Ca atare, Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a legii, cazul de casare invocat de inculpatul B.S.F., nefiind incident, poziţia procesuală a inculpatului neputând fi valorificată în condiţiile art. 3201 C. proc. pen., în raport cu faptul că acţiunea penală vizează şi o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, chiar dacă faptele au rămas în forma imperfectă a tentativei.

În ceea ce priveşte solicitarea recurentei părţi civile de majorare a cuantumului daunelor morale şi acordarea de daune materiale, se constată că este nefondată.

Acţiunea civilă este mijlocul legal cel mai important de proteguire prin constrângere judiciară a drepturilor civile sau a intereselor ocrotite de lege.

Acţiunea civilă exercitată în procesul penal este supusă dispoziţiilor de fond ale răspunderii civile, cu unele particularităţi ce derivă din săvârşirea unei fapte ilicite, având caracter accesoriu faţă de acţiunea penală. Pentru ca acţiunea civilă să poată fi exercitată în procesul penal, se cer îndeplinite următoarele condiţii: infracţiunea să producă un prejudiciu material sau moral; între infracţiunea săvârşită şi prejudiciu să existe o legătură de cauzalitate; prejudiciul trebuie să fie cert şi să nu fi fost reparat şi să existe o manifestare de voinţă în sensul constituirii de parte civilă în procesul penal.

În cadrul procesului penal, acţiunea civilă se pune în mişcare prin constituirea de parte civilă.

Potrivit art. 15 alin. (2) C. proc. pen., constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.

Din examinarea actelor dosarului, se reţine că prin declaraţia dată în faza de urmărire penală (fila 35 dosar de urmărire penală) partea vătămată G.A.P. a menţionat că se constituie parte- civilă în cauză cu despăgubiri materiale şi daune morale, iar cuantumul sumelor o să le precizeze o în faţa instanţei de judecată.

La termenul de judecată din 28 martie 2011, fiind ascultată în faţa-;'instanţei de fond, partea vătămată G.A.P. a declarat că înţelege să se constituie parte civile, inclusiv pentru prejudiciul material şi moral ce i-a fost cauzat prin faptele inculpaţilor cu sumele de 40.000 lei daune: materiale, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare şi 200.000 lei daune morale (fila 37 dosarul instanţei de fond).

Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au apreciat că cererea părţii civile G.A.P., privind obligarea inculpaţilor şi la plata daunelor materiale este neîntemeiată, întrucât acesta nu a prezentat nicio probă în dovedirea pretenţiilor sale.

Cum critica recurentei părţi civile, sub aspectul laturii civile, vizează aspecte de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârilor pronunţate în cauză, aceasta nu poate fi circumscrisă niciunui caz de casare expres şi limitativ prevăzut de lege.

Pe de altă parte, cu privire la critica formulată de recurenta parte civilă G.A.P. sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale acordate, pe care acesta l-a apreciat ca nereprezentând o reparaţie integrală a prejudiciului moral cauzat prin fapta inculpaţilor, Înalta Curte constată că, de asemenea şi acest motiv de recurs nu se înscrie în niciunul din cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 3859 pct. 1-21 C. proc. pen.

Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective.

Cuantumul daunelor morale, fiind stabilit de către instanţele de fond şi apel, prin apreciere, nu poate fi cenzurat de instanţa de recurs, controlul judiciar efectuat de această instanţă exercitându-se, în mod preponderent, asupra aspectelor de drept ale soluţiei şi numai în limita cazurilor de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.

Cum în cauză, recurenta parte civilă nu invocă o chestiune de drept, ci o chestiune ce ţine de cuantificarea în bani a consecinţelor faptelor inculpaţilor asupra integrităţii corporale şi a desfăşurării normale a vieţii sale, acest aspect fiind o chestiune de apreciere, atributul exclusiv al instanţelor care pot examina cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, aceasta nu poate fi pus în discuţie în calea de atac a recursului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de partea civilă G.A.P. împotriva Deciziei penale nr. 172/A din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, este fondat şi în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., urmează să fie admis.

Se va casa, în parte, decizia atacată, numai cu privire la latura penală şi menţine sentinţa penală nr. 275 din 6 iulie 2011 a Tribunalului Alba, secţia penală, sub aspectul laturii penale.

Se vor menţine dispoziţiile deciziei sub aspectul laturii civile.

Constatând că recursurile declarate de inculpaţii B.S.F. şi M.I.C. împotriva aceleiaşi decizii sunt nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. le va respinge ca atare.

În temeiul art. art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate, timpul reţinerii şi arestării preventive; pentru inculpatului M.I.C. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 decembrie 2010 la 13 martie 2012; pentru inculpatul inculpatului B.S.F. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 decembrie 2010 la 13 martie 2012.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de partea civilă G.A.P. împotriva Deciziei penale nr. 172/A din 15 decembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Casează, în parte, decizia atacată, numai cu privire la latura penală şi menţine sentinţa penală nr. 275 din 6 iulie 2011 a Tribunalului Alba, secţia penală, sub aspectul laturii penale.

Menţine dispoziţiile deciziei sub aspectul laturii civile.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.S.F. şi M.I.C. împotriva aceleiaşi decizii.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.I.C. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 decembrie 2010 la 13 martie 2012.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.S.F. timpul reţinerii şi arestării preventive de la 17 decembrie 2010 la 13 martie 2012.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunțată, în ședința publică, azi 13 martie 2012.