Attempted murder conviction upheld where drunk defendant stabbed victim with lethal weapon without provocation, rejecting legal requalification to lesser battery.

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 7 din 9 ianuarie 2003, pronunțată de, Tribunalul Argeș, a fost condamnat inculpatul R.F. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen.

S-a menținut starea de arest, s-a dedus perioada executată de la 22 august 2002 și s-a prelungit măsura arestului preventiv cu încă 30 de zile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat cuțitul corp delict.

A fost obligat inculpatul să plătească 70.000.000 lei daune morale către partea civilă L.A. și 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în noaptea de 15 iunie 2002, în timp ce se afla la discoteca de pe raza comunei Recea și după ce consumase băuturi alcoolice, l-a lovit de mai multe ori cu cuțitul pe parte civilă L.A. producându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare 45 de zile îngrijiri medicale și i-au pus viața în pericol.

Împotriva sentinței a formulat apel inculpatul R.F. solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 182, cu aplicarea art. 73 și art. 74 C. pen., reducerea daunelor morale la care a fost obligat, iar, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege prin reținerea circumstanțelor atenuante și aplicarea prevederilor art. 76 C. pen.

Apelul a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 50/ A din 27 februarie 2003, pronunțată de secția penală de la Curtea de Apel Pitești.

În termen legal, inculpatul a recurat această hotărâre solicitând casarea ei pentru nelegalitate și netemeinicie.

A cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă și reținerea circumstanței legale a scuzei provocării, iar în ce privește despăgubirile la care a fost obligat le-a considerat exagerate și a cerut reducerea lor.

Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele invocate, Curtea constată în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Din declarațiile martorilor G.A.V., L.F., L.M., C.I.L. și L.G. audiați nemijlocit de prima instanță rezultă că incidentul s-a desfășurat în două sau chiar trei faze. La un moment dat inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a scos cuțitul și l-a lovit pe martorul L.C. În acel timp L.M. sora martorului a făcut semn autoturismului în care se afla partea vătămată, să oprească și când partea vătămată a coborât și s-a îndreptat între cei doi, a fost lovit și el cu cuțitul.

Martorii au arătat că partea vătămată nu a apucat să i se adreseze inculpatului și nu avea în mâini corpuri contondente sau tăietoare.

Așa fiind, instanțele au reținut corect că inculpatul a lovit fără să fi fost provocat, iar fapta sa constituie tentativă de omor date fiind leziunea și gravitatea acesteia și instrumentul cu care a fost lovită victima, apt să producă moartea.

Atâta timp cât inculpatul aflat în stare de ebrietate a lovit pe rând două persoane cu un cuțit, obiect vulnerant, apt să producă moartea, iar cea de a doua persoană a prezentat plagă abdominală penetrantă cu secțiune de lob hepatic și șoc hemoragic, corect instanțele au reținut că inculpatul a acționat în cel mai bun caz cu intenție indirectă.

Așa fiind, critica adusă hotărârilor nu poate fi primită.

Obligarea inculpatului la plata daunelor morale a fost stabilită în condițiile în care acesta interogat de prima instanță a declarat că este de acord să plătească despăgubirile solicitate de partea vătămată, astfel că nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit.

În consecință, secția penală a Curții Supreme de Justiție, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul R.F. ca nefondat și-l va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În temeiul art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă arestul preventiv executat de la 22 august 2002 la pronunțarea deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.F. împotriva deciziei penale nr. 50/ A din 27 februarie 2003 a Curții de Apel Pitești.

Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 22 august 2002 la 10 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2003 .