Homicide sentencing contest: cassation appeal barred by failure to timely file written grounds and exclusion of penalty re-individualization from cassation grounds

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 44 din data de 13 martie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6844/112/2012 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în baza dispoziţiilor art. 174 alin. (1) C. pen., art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. rap. la art. 64 C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.G.D., în prezent aflat încarcerat în Penitenciarul Gherla, pentru săvârşirea infracţiuni de omor, la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Conform disp. art. 61 C. pen. s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 290 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 834/2011 a Judecătoriei Bistriţa, contopind acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză astfel încât, în final, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88, C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive din 11 octombrie 2012, la zi.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 2.542 lei pentru faza de urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 955/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului C.G.D., pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., reţinându-se în sarcina acestuia că, la data de 3 octombrie 2012, pe fondul consumului de alcool, aflându-se în locuinţa victimei T.I., a reacţionat violent la o remarcă a acesteia, lovind-o timp de aproximativ 20 de minute, cu pumnii şi picioarele, în zona capului, provocându-i leziuni care au condus la data de 10 octombrie 2012, la decesul victimei.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost dovedite pe baza materialului probator administrat în cauză, astfel cum se află ataşat la dosar.

Audiat fiind, inculpatul a recunoscut starea de fapt astfel cum a fost aceasta descrisă în cuprinsul actului de sesizare a instanţei de judecată, şi-a însuşit probele administrate în cursul urmăririi penale şi nu a solicitat administrarea altor probe. Ca urmare, cel în cauză a solicitat ca judecarea sa să se realizeze potrivit dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., referitoare la procedura judecăţii în cazul recunoaşterii vinovăţiei, cerere ce a fost încuviinţată de instanţă.

Prin Decizia penală nr. 107/A din 21 mai 2013, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C.G.D. şi de partea vătămată C.A., împotriva sentinţei penale nr. 44/F din 13 martie 2013 a Tribunalului Bistriţa Năsăud.

A menţinut starea de arest a inculpatului C.G.D. şi a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reţinerii şi arestării preventive începând cu 11 octombrie 2012 până la zi, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.

Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs inculpatul C.G.D. şi partea vătămată C.A.

Inculpatul, prin apărătorul din oficiu, oral, la termenul de astăzi 25 octombrie 2013, a invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului şi a se da o eficienţa sporită dispoziţiilor art. 74 lit. c) C. pen.

În acest sens, a solicitat să se reaprecieze circumstanţele atenuante reţinute, cu efectul reducerii cuantumului pedepsei aplicate spre minimul special, având în vedere faptul că a recunoscut şi a regretat fapta, are 3 minori în întreţinere, fiind singurul întreţinător al familiei.

Recurenta parte vătămată C.A., a solicitat admiterea recursului formulat, astfel cum se află depus la dosar din data de 30 mai 2013 (filele 4-6 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere gravitatea faptei, condiţiile în care a fost săvârşită precum şi persoana şi conduita inculpatului, respectiv antecedentele penale ale acestuia.

Examinând recursurile declarate de inculpatul C.G.D. şi de partea vătămată C.A. prin raportare la dispoziţiile art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 3859 din acelaşi cod.

Totodată, în conformitate cu disp. art. 38510 alin. (1), (2) şi (2)1 C. proc. pen.: „Recursul trebuie să fie motivat. Motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanţa de recurs cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată. In cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. (1) şi (2), instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859 alin. (3), se iau în considerare din oficiu."

Decizia recurată a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, la data de 21 mai 2013, deci ulterior intrării în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, aşa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 3859 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menţionat.

Primul termen de judecată în recurs a fost acordat în cauză la data de 25 octombrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prevăzut de art. 38510 C. proc. pen.

Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situaţie ar fi fost menţionată expres în textul de lege, aşa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menţionate nu poate fi luată în considerare de către instanţa de recurs.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoştinţa recurentului inculpat obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanţă cu cel puţin 5 zile înaintea primului termen de judecată şi sancţiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neluarea în considerare a cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.

Recurentul inculpat a fost citat încă de la primul termen de judecată din data de 10 iulie 2013 când s-a dispus verificarea arestării preventive cu această menţiune precizată anterior, citaţia fiind primită de recurent la penitenciar la data 25 iunie 2013 (fila 12 dosar Înalte Curte de Casație și Justiție).

Or, în condiţiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 25 octombrie 2013, la un interval de 4 luni de la primirea citaţiei, recurentul inculpat a fost informat cu privire la obligaţiile legale ce-i incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, fiindu-i culpabilă.

În consecinţă, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. atrage sancţiunea decăderii inculpatului C.G.D. din exerciţiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecinţa că instanţa de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu.

În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat în scris şi depus la dosar la Curtea de Apel Cluj din data de 30 mai 2013 (filele 4-6 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție) de către partea vătămată C.A., prin care s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul majorării acesteia, Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. raportate la cazurile de casare care au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a fost abrogat, sub aspectul reindividualizării pedepsei.

Noile dispoziţii ale art. 3859 pct. 14 astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013 se referă doar la cazul în care se poate face recurs atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Așa fiind, cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că din sfera de cenzură a acestei instanţe, în calea de atac a recursului a fost exclusă greşita individualizare a pedepsei în raport cu prevederile art. 72 C. pen., rămânând astfel numai situaţia în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat, pedeapsa aplicată inculpatului C.G.D. încadrându-se în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare.

Judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecăţii în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanţiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Faţă de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.G.D. și de partea vătămată C.A..

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul C.G.D. şi de partea vătămată C.A. împotriva Deciziei penale nr. 107/A/2013 din 21 mai 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 11 octombrie 2012 la 25 octombrie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 100 cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 octombrie 2013.