Substitution of preventive detention for local residence ban in corruption case challenged on persistence of danger to public order

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 mai 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 903/2003, Curtea de Apel București, printre altele, a admis cererea inculpatului T.L.C. și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, municipiul București.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 2 din 14 martie 2003 emis de P.N.A., Serviciul Anticorupție, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța soluția de mai sus, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul, T.L.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 din Legea nr. 78/2000.

Prin ordonanța din 14 martie 2003, P.N.A. a dispus arestarea preventivă a inculpatului, temeiul juridic al acestei măsuri fiind dispozițiile art. 148 lit. h) C. proc. pen., reținându-se că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 2 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.

Instanța de fond a mai constatat că, în prezent în raport de stadiul procesului penal aceste temeiuri s-au modificat, astfel că, nu se mai impune mențiunea stării de arest a inculpatului.

Astfel, s-a apreciat atitudinea procesuală sinceră a inculpatului, caracterizarea pozitivă de la locul de muncă, situație familială deosebită, starea de sănătate personală și a soției.

Împotriva soluției de mai sus, în termen legal, a declarat recurs P.N.A. care prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele:

- netemeinicia soluției pronunțate prin greșita apreciere a pericolului pentru ordinea publică, pericol care a rămas, chiar dacă inculpatul a fost înlăturat din funcția în legătură cu care a săvârșit fapta dedusă judecății, menționându-se în totalitate temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive.

Critica formulată va fi examinată în raport de actele cauzei, dar și de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că încheierea recurată este pronunțată cu încălcarea legii.

Astfel, înlocuirea sau revocarea măsurilor preventive intervine potrivit art. 139 alin. (1) C. proc. pen., când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive.

Chiar dacă procesul se află într-o altă fază procesuală alta decât cea în care s-a luat măsura arestării preventive, (respectiv, urmărirea penală) în care s-au administrat de instanță, în mod nemijlocit o parte din probe, nu se poate aprecia că, în acest stadiu, lăsarea inculpatului în libertate nu ar mai prezenta un pericol pentru ordinea publică.

Susținerea rezidă, în principal, în faptul că inculpatul care trebuia să contribuie la respectarea legalității, profitând de calitatea specială (de polițist) a săvârșit o faptă de corupție care creează în cadrul societății un sentiment de insecuritate.

Pe de altă parte, împrejurările enunțate și examinate de instanța de fond, privind atitudinea procesuală sau datele personale sunt aceleași ca și în momentul luării măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât ele servesc la individualizarea judiciară a pedepsei, în cazul în care se va pronunța o soluție de condamnare a inculpatului.

Pe cale de consecință, nu se constată o schimbare a temeiurilor de fapt și de drept care, în faza urmăririi penale, au condus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, potrivit art. 148 lit. h) C. proc. pen. și care în acest stadiu procesual să impună lăsarea în libertate a acestuia.

Fiind respectate în totul prevederile legale în baza cărora s-a dispus măsura arestării preventive, și neconstatându-se realizate cerințele art. 139 C. proc. pen., se va aprecia că soluția de admitere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive nu este conformă legii și în consecință, prin admiterea recursului declarat de parchet și casarea în parte a încheierii atacate potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va dispune respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat și înlăturarea dispoziției privind punerea în libertate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.N.A. împotriva încheierii din 28 mai 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul T.L.C., în dosarul nr. 903/2003.

Casează, în parte, încheierea atacată, numai cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu obligația de a nu părăsi localitatea, a inculpatului T.L.C.

Respinge, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.

Înlătură dispoziția de punere în libertate a inculpatului T.L.C.

Menține restul indispozițiilor încheierii.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 iunie 2003.