European Arrest Warrant surrender postponed to complete domestic imprisonment; appeal dismissed as unfounded

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 54/F din 08 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 449/44/2013, s-a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Galaţi.

În baza art. 112 alin. (1) din Legea 302/2004 şi art. 24 parag. 1 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate T.C., în prezent aflat în arestul I.P.J. Galaţi, dispusă prin sentinţa penală nr. 52/F din 01 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi (Dosar nr. 401/44/2013), până la data punerii în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de executare din 02 aprilie 2013 emis în baza sentinţei penale nr. 253 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la data de 01 aprilie 2013.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 08 aprilie 2013, pe rolul Curţii de Apel Galaţi a fost înregistrată contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Galaţi cu privire la incidentul ivit în cursul executării sentinţei penale nr. 52/F din 16 aprilie 2013 pronunţată în Dosarul nr. 401/44/2013, definitivă la 01 aprilie 2013.

În motivarea cererii, s-a arătat că, prin sentinţa penală nr. 52/F din 01 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi a fost admisă cererea autorităţilor judiciare italiene şi s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 07 februarie 2013 de Tribunalul Gorizia - Italia, în Dosarul cu număr de referinţă nr. 3178/12/RGNR - 2529/12/RG/JEEP, pe numele persoanei solicitate T.C.

În temeiul art. 13 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului U.E. privind mandatul european de arestare şi procedura de predare între statele membre ale U.E. şi art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a luat act de consimţământul persoanei solicitate T.C., de a fi predată autorităţilor judiciare italiene.

În baza art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului U.E. şi art. 103 alin. (6) şi art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate T.C., pe o durată 24 de zile, cu începere de la data de 02 aprilie 2013 şi până la data de 25 aprilie 2013, inclusiv, şi predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene.

În baza art. 151 C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate T.C..

S-a luat act că persoana solicitată T.C. nu a renunţat la regula specialităţii.

În cauză a fost emis mandatul de arestare provizorie din 01 aprilie 2013, privind pe T.C.

Cu adresa din 02 aprilie 2013, C.R.A.P. din cadrul I.P.J. Galaţi a comunicat instanţei de executare că situaţia juridică a numitului T.C. s-a modificat ca urmare a emiterii pe numele acestuia, la data de 02 aprilie 2013, a mandatului de executare a pedepsei închisorii din 02 aprilie 2013, cu privire la o pedeapsă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 253 din 15 februarie 2013 pronunţată de Judecătoria Galaţi în Dosarul nr. 19518/233/2012, rămasă definitivă la data de 01 aprilie 2013.

S-a confirmat punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii din 02 aprilie 2013, începând cu data de 02 aprilie 2013.

Având în vedere că, pe de o parte, prin sentinţa penală nr. 52/F din 01 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate T.C. pe o perioadă de 24 de zile, cu începere de la data de 02 aprilie 2013 şi până la data de 25 aprilie 2013, inclusiv, şi predarea acesteia către autorităţile judiciare italiene, iar pe de altă parte, că pe numele aceleiaşi persoane, ulterior pronunţării sentinţei penale nr. 52/F din 01 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 02 aprilie 2013, în baza sentinţei penale nr. 253 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Galaţi, prin contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Galaţi s-a solicitat a se aprecia cu privire la acest incident ivit în cursul executării.

În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 460 C. proc. pen. şi art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 112 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.

Deliberând asupra contestaţiei la executare cu care a fost învestită, instanţa de fond a apreciat că aceasta este fondată.

Astfel, s-a reţinut că, potrivit art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, "Când persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei."

O dispoziţie similară este prevăzută şi în art. 24 paragraf 1 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului U.E. care stabileşte că "Autoritatea judiciară de executare poate, după ce a decis executarea mandatului european de arestare, să amâne predarea persoanei căutate, pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul membru de executare sau, în cazul în care a fost deja condamnată, pentru a putea executa, pe teritoriul acestuia, o pedeapsă primită pe baza unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul european de arestare".

Instanţa de fond a reţinut că, amânarea predării persoanei solicitate reprezintă o posibilitate oferită statului ce pune în executare un mandat european de arestare, atunci când după luarea unei decizii privind predarea, se constată că prezenţa persoanei este necesară în continuare pe teritoriul statului respectiv pentru derularea unor proceduri judiciare ori pentru executarea unei pedepse.

În speţă, prin sentinţa penală nr. 52/F din 01 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus predarea persoanei solicitate T.C. pentru ca autorităţile italiene să efectueze urmărirea penală sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 648 şi 110 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de 13 noiembrie 2012 aceasta a cumpărat sau primit mai multe bunuri ce proveneau din furturi, faptă ce este prevăzută şi în legea penală română în art. 221 C. pen. ca infracţiunea de „tăinuire".

Pe de altă parte, la data de 01 aprilie 2013 a rămas definitivă sentinţa penală nr. 253 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Galaţi prin care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar în urma revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1918 din 20 noiembrie 2009 a Judecătoriei Galaţi, s-a aplicat persoanei solicitate pedeapsa de 2 ani închisoare.

Din adresa din 02 aprilie 2013 a I.P.J. Galaţi - C.R.A.P. (fila 4 dosar) rezultă că persoana solicitată a început executarea acestei pedepse la data de 02 aprilie 2013.

În aceste condiţii, ţinând seama de data recentă a faptei de săvârşirea căreia este acuzată persoana solicitată în Italia, de gravitatea relativ redusă a acesteia, precum şi de necesitatea asigurării continuităţii executării pedepsei începute în România, în vederea atingerii scopului preventiv-educativ al sancţiunii,, instanţa de fond a apreciat că în cauză este oportună amânarea predării persoanei solicitate către autorităţile judiciare italiene până la punerea în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei de 2 ani închisoare.

Totodată, instanţa de fond a avut în vedere că autorităţile judiciare italiene pot uza şi de alte mijloace de cooperare judiciară, dacă ancheta penală în desfăşurare o impune, respectiv de audierea prin videoconferinţă, conform art. 178 din Legea nr. 302/2004 ori de predarea temporară, în condiţiile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs contestatorul T.C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei şi respingerea contestaţiei la executare, întrucât doreşte să fie predat către autorităţile italiene.

Analizând cauza, sub aspectele criticii invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Dispoziţiile art. 112 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi ale art. 24 parag. 1 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului U.E. prevăd posibilitatea autorităţii judiciare de executare a mandatului european de executare, de a amâna predarea persoanei solicitate, în situaţia în care aceasta este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei.

Constatând aplicabile prevederile menţionate, instanţa de fond a admis contestaţia la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curţii de Apel Galaţi şi a amânat predarea persoanei solicitate T.C. către autorităţile judiciare italiene - dispusă prin sentinţa penală nr. 52/F din 1 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi pronunţată în Dosarul nr. 401/44/2013 - până la data punerii acesteia în libertate de sub puterea mandatului de executare din 2 aprilie 2013 emis în baza sentinţei penale nr. 253 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la data de 1 aprilie 2013, prin care i-a aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că trebuie acordată prioritate executării pedepsei aplicate de instanţa română, pentru ca aceasta să-şi atingă scopul preventiv - educativ, iar amânarea predării persoanei solicitate nu periclitează efectuarea urmăririi penale de către autorităţile judiciare italiene, întrucât acestea au posibilitatea de a uza şi de alte mijloace de cooperare judiciară prevăzute de Legea nr. 302/2004, fapta de a cărei săvârşire este acuzată persoana solicitată în Italia având o gravitate relativ redusă.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul T.C. împotriva sentinţei penale nr. 54/F din 08 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 449/44/2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul T.C. împotriva sentinţei penale nr. 54/F din 08 aprilie 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 449/44/2013.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 aprilie 2013.