Judicial stamping of modified claims: application of Law 146/1997 art. 20(4) limiting dismissal to unstamped additions
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal as unfounded, leaving in force the Court of Appeal’s partial annulment of the first-instance judgment. The dispute concerned the procedural admissibility of a civil action seeking the nullity of a contractual and management-body decision, where the plaintiff had amended the petition to add a new claim without paying the required judicial stamp for that specific addition. The lower court had initially dismissed the entire action for insufficient stamping, but the appellate court corrected this by ruling that under Article 20, paragraph 4 of Law No. 146/1997, a suit is not annulled in full if it was properly stamped for its initial object; instead, it must be judged within the limits of the paid stamp, rendering only the unstamped, subsequently added claims subject to dismissal. Consequently, the first-instance dismissal of the properly stamped initial claims was set aside for retrial, while the dismissal of the unstamped additional claims was maintained.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, art. 20 din Legea nr. 146/1997, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Judicial stamping of modified claims: application of Law 146/1997 art. 20(4) limiting dismissal to unstamped additions: În considerentele deciziei s-a reţinut că instanţa de fond avea obligaţia ca, în raport de prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 să soluţioneze cauza în limitele timbrării mai ales că acţiunea iniţială a fost timbrată corespunzător.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 ianuarie 2007 pe rolul Tribunalului Braşov, reclamantul C.L. a solicitat ca, în contradictoriu pârâtele A.P. şi SC C.E.T. SA, să se constate nulitatea contractului încheiat între pârâte la 13 iulie 2006, nulitatea Hotărârii A.P. din 13 decembrie 2006 şi să se dispună obligarea pârâtelor la plata daunelor morale de 2.500 lei.
Prin sentinţa nr. 1129 din 14 martie 2007 dată de Tribunalul Braşov, secţia comercială, s-a admis excepţia insuficientei timbrări invocată de pârâta SC C.E.T. SA şi s-a anulat ca insuficient timbrată acţiunea reclamantului respingându-se cererea pârâtei A.P. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de a timbra acţiunea cu 12 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar de 0,30 lei, conform prevederilor art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru şi prevederilor art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată s-a constatat că este nedovedită.
Prin Decizia nr. 102 din 28 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, s-a admis în parte apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pe care a desfiinţat-o în parte cu consecinţa trimiterii cauzei la aceeaşi instanţă, în vederea soluţionării cererii de anulare a contractului încheiat între pârâte la 13 iulie 2006.
Instanţa a menţinut dispoziţiile privind anularea cererilor formulate prin precizarea la acţiune.
În considerentele deciziei s-a reţinut că instanţa de fond avea obligaţia ca, în raport de prevederile art. 20 din Legea nr. 146/1997 să soluţioneze cauza în limitele timbrării mai ales că acţiunea iniţială a fost timbrată corespunzător.
Cum petitele formulate prin precizarea la acţiune nu au fost timbrate se impunea numai anularea acestora sub aspectul timbrajului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că art. 20 alin. (4) din legea taxelor de timbru nu-şi găseşte aplicarea în cauza dedusă judecăţii întrucât prin acţiunea introductivă s-au formulat două petite, fiind timbrat doar unul dintre acestea, neavând relevanţă că reclamanta a înţeles să renunţe la solicitarea daunelor morale.
Reclamanta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 20 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 cu modificările şi completările ulterioare – dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar a fost modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
În cauză, prin cererea introductivă s-a solicitat anularea contractului încheiat între pârâte la 13 iulie 2006 şi daune morale, iar prin precizarea la acţiune din 7 februarie 2007 s-a mai adăugat un petit prin care s-a solicitat şi anularea Hotărârii A.G.A. de Proprietari din 13 decembrie 2006.
Cum reclamanta a timbrat corespunzător primul petit al cererii, cel conţinut de cererea iniţială, în mod corect s-a reţinut de către instanţa apelului că prevederile art. 20 alin. (4) din Legea taxelor de timbru are aplicabilitate în cauza dedusă judecăţii motiv pentru care nu pot fi primite criticile recurentului.
Pe cale de consecinţă urmează ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să respingă ca nefondat recursul conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.P. Braşov împotriva Deciziei nr. 102/Ap din 28 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2008.