Inadmissibility of separate appeal against order rejecting suspension of civil proceedings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, având pe rol soluţionarea apelului declarat de pârâţii P.L. şi SC E.A.I. SRL, a pronunţat la data de 14 septembrie 2007 încheiere prin care a respins cererea de suspendare a judecării dosarului în temeiul art. 244 alin. (4) şi (2) C. proc. civ., aşa cum a fost formulată de apelanta SC E.A.I. SRL, motivând că înscrisurile care însoţeau cererea de suspendare nu pot fi considerate noi faţă de cele depuse în dosar şi care au fost avute în vedere de instanţă în pronunţarea încheierii din 14 februarie 2007 prin care a fost respinsă cererea de suspendare având acelaşi temei.

De asemenea s-a reţinut că prin Rezoluţia Parchetului de pe lângă Judecătoria Sinaia din 19 martie 2007 s-a dispus doar admiterea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul P.L., această rezoluţie fiind doar o adresă de înaintare a dosarului instanţei competente, astfel că nu s-a făcut dovada existenţei unei cauze care ar avea înrăurire esenţială asupra cauzei.

Împotriva acestei încheieri au formulat recurs atât P.L. cât şi SC E.A.I. SRL ambele recurente neprecizând temeiul de drept al cererilor.

Recursurile sunt inadmisibile.

Conform art. 244 alin. (1) și (2) C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi sau când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrăurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Art. 2441 reglementează calea de atac asupra încheierii pronunţate în temeiul art. 244 C. proc. civ. în sensul că asupra „suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului”.

Ca urmare textul reglementează declararea căii de atac, separat numai împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii procesului şi care ar fi întrerupt cursul judecăţii, precum şi asupra încheierilor prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Cum în cauză, prin încheierea atacată s-a respins cererea privind suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 244 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., cursul judecăţii nu a fost întrerupt, încheierea putând a fi atacată numai odată cu fondul.

Întrucât legiuitorul nu a înţeles ca prin dispoziţie specială să reglementeze separat exercitarea căii de atac şi asupra încheierilor prin care s-au respins cererile de suspendare a procesului, se constată că recursurile declarate împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare sunt inadmisibile.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de P.L. şi SC E.A. SRL Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă de la data de 14 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 21 februarie 2008.