Shareholder derivative action against administrators remanded on standing issue, appeals on fraud claims dismissed.

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanţii R.I., C.G.A., S.R., F.V., B.G., A.I. şi I.F., în numele SC D. SA Satu Mare, au chemat în judecată pe pârâţii P.I., G.L.S., M.L., T.I., M.A. şi G.E., în calitate de administratori ai societăţii comerciale solicitând ca aceştia să fie obligaţi să răspundă pentru prejudiciile cauzate prin modul fraudulos de administrare a societăţii. Se susţine că pârâţii au predat două active altor societăţi comerciale, unde erau administratori, fără a informa A.G.A. deşi valoarea acestora depăşea 50% din patrimoniul SC D. SA şi au încheiat contract de vânzare-cumpărare în numele SC E. SA cu SC H. SRL a complexului H.R. .E. ce se află în patrimoniul aceleiaşi societăţi comerciale, SC D. SA, încălcând astfel hotărârile judecătoreşti relative la înmatricularea societăţilor create pentru divizare.

Prin sentinţa comercială nr. 2211/LC din 19 octombrie 2006, Tribunalul Satu Mare, au fost admise excepţiile prematurităţii acţiunii, autorităţii de lucru judecat şi lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, respingându-se, în consecinţă, acţiunea.

Instanţa de fond a reţinut în esenţă că acţiunea în răspundere contra administratorilor aparţine adunării generale, care a respins propunerea reclamanţilor.

Mai reţine instanţa de fond că acţionarii minoritari au dreptul să introducă acţiune în scopul recuperării prejudiciului adus de administratorii care nu acţionează în vederea recuperării prejudiciului.

Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 52/C/A din 27 aprilie 2007 a admis apelurile reclamanţilor şi desfiinţând sentinţa atacată a trimis cauza spre rejudecare, considerând că prevederile art. 155 din Legea nr. 31/1990 atribuie calitate procesuală în acţiunea pentru răspunderea administratorilor numai adunării generale, însă dispoziţiile art. 157 din acelaşi act normativ stabilesc dreptul acţionarilor minoritari de a introduce acţiune în numele societăţii, pentru recuperarea prejudiciului cauzat de administratori. Astfel excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor au fost greşit soluţionate de instanţa de fond.

Împotriva deciziei astfel pronunţate reclamanţii F.V., S.R. şi A.I. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că în mod greşit instanţa de apel a considerat lipsa calităţii procesuale active întemeiată pe art. 155 din Legea nr. 31/1990, interpretând procesul verbal al A.G.A. din 28 iulie 2005 incorect. Numai preşedintele A.G.A. nu a aprobat propunerea supusă adunării generale, de atragere a răspunderii administratorilor. În mod greşit instanţa de apel a obligat la 500 lei cheltuieli de judecată.

Pârâţii şi-au întemeiat recursul declarat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând decizia atacată pe greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 157 din Legea nr. 31/1990.

Întrucât nu a existat o sesizare a A.G.A. pentru atragerea răspunderii administratorilor decât după intentarea acţiunii, iar aceasta a fost respinsă, cererea acţionarilor minoritari pentru atragerea răspunderii administratorilor este prematură.

Pe de altă parte, pârâţii susţin că reclamanţii au acţionat în nume propriu nu în numele SC D. SA aşa încât acestora le lipseşte legitimitate procesuală.

Recursurile sunt nefondate şi vor fi respinse pentru următoarele considerente.

Prevederile art. 155 din Legea nr. 31/1990 stabilesc dreptul adunării generale de a exercita acţiune în răspunderea administratorilor, desemnând în acest sens persoana abilitată cu aceasta.

Din procesul verbal al A.G.A. din 28 iulie 2005 (ulterioară introducerii acţiunii) rezultă că propunerea de a include pe ordinea de zi acţiunea în răspunderea administratorilor nu a fost aprobată, condiţia temeiului prevăzut de art. 155 din Legea nr. 31/1990 nefiind îndeplinită.

În privinţa acordării cheltuielilor de judecată, prevederile art. 274 C. proc. civ. au fost interpretate judicios. Admiţându-se apelurile numai relativ la greşita soluţionare a excepţiei prevăzute de art. 157 din Legea nr. 31/1990 şi menţinând hotărârea instanţei de fond întemeiată pe prevederile art. 155 din aceeaşi Lege, instanţa de apel a acordat pârâţilor numai cheltuieli de judecată parţiale.

Pe de altă parte prevederile art. 157 din Lege nu sunt condiţionate de atragerea răspunderii administratorilor în temeiul dispoziţiilor art. 155. Indiferent de votul adunării generale, acţionarii minoritari au dreptul să ceară atragerea răspunderii pentru prejudiciile cauzate, în numele societăţii. Iar reclamanţii prin acţiune au cerut în numele SC D. SA, chemarea în răspundere a administratorilor pentru pretinsele prejudicii cauzate acesteia.

Aşa fiind în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondate recursurile declarate împotriva Deciziei nr. 52/C/2007/A din 27 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii F.V., S.R., A.I., B.G., R.I., C.G.A., P.I., G.L.S. şi T.I. împotriva Deciziei nr. 52/C/2007/A din 27 aprilie 2007 a Curţii de Apel Oradea.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2008.