Status of waste management concession contracts as enforceable titles under special agricultural laws

Şedinţa publică de la 12 decembrie 2008

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentinţa comercială nr. 23 din data de 22 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea A.P.A. prin asociat activ SC P. SA în contradictoriu cu intimata A.D.S. şi în consecinţă a anulat toate formele de executare efectuate de intimată în baza contractului de concesiune la nivel naţional a activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală nr. 254 din 9 mai 2006.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a apreciat că, intimata nu deţine un titlu executoriu potrivit dispoziţiilor legale astfel încât executarea declanşată de aceasta în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 64/2005 şi ale O.U.G. nr. 51/1998 este nelegală.

În acest sens instanţa reţine că, obiectul contractului nr. 254/2006 în temeiul căruia, intimata a pornit executarea silită, îl constituie concesionarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării şi dezvoltării societăţilor comerciale în domeniul agriculturii, numai contractele de concesiune a terenurilor cu destinaţie agricolă, încheiate cu ADS, constituie titlu executoriu pentru plata redevenţei, la termenele şi în modalităţile prevăzute în contracte.

Totodată, instanţa constată că, aceeaşi concluzie se impune şi din perspectiva O.U.G. nr. 64/2005 care prevede că, constituie titluri executorii contractele de vânzare-cumpărare acţiuni încheiate cu A.D.S., stabilind că sunt supuse aceloraşi proceduri de recuperare şi sumele rezultate din contractele încheiate cu A.D.S. cu partenerii contractuali, având ca obiect orice formă de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă.

II. Împotriva acestei sentinţe, intimata A.D.S. a declarat recurs la data de 16 mai 2008 solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiei la executare ca nefondată.

Invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii atacate potrivit art. 3041 C. proc. civ., recurenta a susţinut în dezvoltarea criticilor formulate următoarele:

- contractul de concesiune nr. 254/2006 constituie titlu executoriu potrivit celor convenite de părţi prin actul adiţional nr. 5 din 25 iulie 2007 în sensul că executarea obligaţiilor asumate să fie efectuată potrivit procedurii speciale instituită de O.U.G. nr. 64/2005;

- dispoziţiile art. 372 C. proc. civ. şi art. 376 C. proc. civ., definesc titlu executoriu ca fiind orice înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu, iar dispoziţiile art. 969 C. civ., prevăd expres că, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante;

- instanţa de fond în mod nelegal a revenit asupra probei cu expertiză contabilă dispusă iniţial din oficiu, încălcând dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Intimata contestatoare a formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

În sinteză, argumentele intimatei s-au întemeiat pe dispoziţiile art. 372 C. proc. civ., actul adiţional invocat de recurentă neavând calitatea să confere titlu executoriu contractului de concesiune, iar actele normative speciale O.U.G. nr. 64/2005 şi Legea nr. 190/2004 se referă exclusiv la contractele de vânzare-cumpărare acţiuni şi la contractele de concesiune a terenurilor agricole.

III. Asupra recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în contextul criticilor formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

1. Dispoziţiile cuprinse în codul de procedură civilă Cartea V – Despre executarea silită – Secţiunea 1 art. 372, enumerând categoriile de titluri executorii, recunosc valoarea de titlu executoriu hotărârilor judecătoreşti şi altor înscrisuri care potrivit legii constituie titlu executoriu.

Rezultă aşadar din formularea textului care constituie dreptul comun în materie, că alte înscrisuri pot constitui titlu executoriu dacă legea însăşi le conferă o asemenea calitate. Cu alte cuvinte calificarea unui înscris ca fiind titlu executoriu este o opţiune care aparţine legiuitorului, părţile unui contract, neputându-se substitui voinţei legiuitorului şi din această perspectivă cele stabilite, în speţa de faţă prin actul adiţional nr. 5 la contractul de concesiune cu privire la caracterul de titlu executoriu al actului, emis de A.D.S. referitor la volumul debitelor, încalcă dispoziţiile legale susmenţionate, dispoziţii cu caracter imperativ şi care sunt de strictă interpretare şi aplicare deoarece privesc ordinea publică.

2. În ce privesc dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 190/2004 privind stimularea privatizării şi dezvoltării societăţilor comerciale în domeniul agriculturii (art. 3) şi cele din O.U.G. nr. 64/2005 pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate A.D.S. de partenerii contractuali, (art. 2 şi 3) acestea conferă calitatea de titlu executoriu contractelor de concesiune a terenurilor cu destinaţie agricolă, încheiate de ADS şi respectiv contractelor de vânzare-cumpărare acţiuni de concesiune.

Or, în cauză obiectul contractului nr. 254 din 9 mai 2006 încheiat cu A.D.S. este reprezentat de activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, activitate publică, de interes naţional, contract care nu se încadrează în categoria celor prevăzute expres de dispoziţiile legale susmenţionate.

3. Revenirea asupra probei cu expertiză contabilă dispusă din oficiu, a fost determinată de susţinerea contestatoarei în sensul că nu înţelege să achite onorariul stabilit în sarcina sa, astfel cum este consemnat în încheierea din data de 15 februarie 2008.

Distinct de acestea, intimata A.D.S. s-a opus efectuării expertizei, la data când instanţa a pus în discuţie necesitatea sa, şi în aceste condiţii, critica recurentei intimate pe acest aspect apare ca pur formală.

Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, constatând vădit neîntemeiate criticile formulate, va respinge prezentul recurs potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.D.S. BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 23 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.