Excluded shareholder's payment claim time-barred; appeal allowed and action reinstated as prescribed.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul T.M. a chemat în judecată pârâtele D.E., D.C. şi SC V.C. SRL Bacău solicitând obligarea acestora la achitarea drepturilor ce i se cuvin după excluderea din societate, în funcţie de contribuţia avută şi valoarea actualizată a patrimoniului societăţii.

Prin sentinţa nr. 152 din 13 martie 2007, Tribunalul Bacău a respins acţiunea, ca prescrisă.

În motivarea sentinţei s-a reţinut, în esenţă, că prin decizia civilă nr. 434 din 22 aprilie 2004, Curtea de Apel Bacău a dispus excluderea reclamantului din societate şi că în raport cu data naşterii dreptului la acţiune 22 aprilie 2004, acţiunea s-a formulat după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de lege (3 mai 2006).

De asemenea, s-a reţinut că notificarea depusă de reclamant nu reprezintă o recunoaştere a drepturilor sale ci o conciliere directă întemeiată pe dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ., situaţie în care nu a fost întrerupt termenul de prescripţie.

Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 101 din 25 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ, şi fiscal, s-a desfiinţat hotărârea şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut, printre altele, că prin notificarea trimisă de societate apelantului-reclamant, aceasta recunoaşte că trebuie să stabilească drepturile ce i se cuvin ca urmare a excluderii din societate, situaţie în care a operat întreruperea termenului de prescripţie şi acţiunea a fost respinsă în mod greşit ca prescrisă.

Pârâţii SC V.C. SRL Bacău, D.C. şi D.E. au declarat recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., considerând că a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Recurenta susţine că notificarea din 2 septembrie 2005 era o invitaţie la conciliere adresată intimatului anterior introducerii acţiunii pentru daunele cauzate societăţii din cauza administrării defectuoase exercitate în perioada în care a fost administrator al societăţii şi că nu a existat o recunoaştere a datoriei care să justifice aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul-reclamant T.M. a solicitat respingerea recursului.

Recursul este întemeiat.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripţia.

Instanţa de apel a considerat în mod greşit că notificarea transmisă de SC V.C. SRL Bacău la data de 2 septembrie 2005 reprezintă o recunoaştere a drepturilor lui T.M. întrucât din conţinutul acesteia rezultă că aceasta era o invitaţie la concilierea directă la data de 19 septembrie 2005, conform art. 7201 C. proc. civ., anterior introducerii acţiunii pentru daunele cauzate societăţii prin administrarea defectuoasă pe perioada cât acesta a fost administrator al SC V.C. SRL Bacău.

Această notificare transmisă în scopul efectuării concilierii pentru introducerea unei alte acţiuni în daune cauzate societăţii nu constituie o cauză de întrerupere a cursului prescripţiei întrucât nu este o recunoaştere neechivocă a pretenţiilor reclamantei.

În această situaţie se constată că instanţa de apel a făcut greşita aplicare a dispoziţiilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.

Întrucât acţiunea a fost introdusă după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 instanţa de fond a respins în mod corect acţiunea ca prescrisă.

În consecinţă, urmează să se admită recursul pârâţilor şi să se modifice decizia atacată în sensul respingerii apelului reclamantului.

În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimatul-reclamant urmează să fie obligat la plata sumei de 4,15 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâţii SC V.C. SRL Bacău, D.C. şi D.E. împotriva deciziei civile nr. 101/2007 din 25 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, pe care o modifică în sensul că respinge apelul reclamantului T.M. declarat împotriva sentinţei nr. 152 din 13 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.

Obligă intimatul reclamant T.M. la plata sumei de 4,15 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 mai 2008.