Limitation of *contestație în anulare* to formal procedural errors, excluding re-examination of substantive evidence and commercial lease improvements.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta SC K.U.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 495.561,85 lei reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor efectuate în spaţiul închiriat, precum şi instituirea în favoarea sa a unui drept de retenţie asupra spaţiului situat în Bucureşti, str. Fântânica.

Pârâta SC M. SA Bucureşti a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, solicitând instanţei respingerea acţiunii principale şi obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 8 miliarde lei, reprezentând contravaloare chirie, cheltuieli cu utilităţi şi penalităţi de întârziere.

Prin sentinţa nr. 441 din 10 octombrie 2005, Tribunalul Prahova a admis în parte cererea principală şi a obligat pârâta-reclamantă la plata sumei de 495.561,85 lei reprezentând contravaloare lucrări efectuate la spaţiul comercial în litigiu, a admis cererea reconvenţională şi a obligat reclamanta-pârâtă la plata sumei de 2.000.000 lei contravaloare chirie şi penalităţi de întârziere, instituind totodată un drept de retenţie asupra imobilului, în favoarea reclamantei.

Soluţia instanţei de fond a fost apelată de ambele părţi, iar Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia nr. 49 din 6 martie 2006, a respins apelurile ca nefondate.

Împotriva deciziei pronunţate în apel, au declarat recurs atât reclamanta-pârâtă, cât şi pârâta-reclamantă, iar prin decizia nr. 261 din 18 ianuarie 2007, Înalta Curte a respins, ca nefundat, recursul reclamantei SC K.U.C. SRL Bucureşti. Prin aceeaşi decizie, instanţa a admis recursul declarat de pârâta SC M. SA Bucureşti, a modificat în parte decizia atacată, în sensul că a admis apelul aceleiaşi părţi, împotriva sentinţei nr. 441 din 10 octombrie 2005 a Tribunalului Prahova, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.

Împotriva deciziei sus menţionate, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea SC K.U.C. SRL, prin care a invocat prevederile art. 317 şi următoarele C. proc. civ. şi în temeiul cărora a solicitat admiterea contestaţiei şi implicit a recursului, cu consecinţa respingerii cererii reconvenţionale.

În argumentarea motivelor contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut în esenţă următoarele:

- Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu s-a pronunţat asupra cererii de suspendare formulată în cadrul cererii de recurs, ceea ce a dat posibilitatea intimatei SC M.U.C. SRL să poată pune în executare decizia recurată;

- Având în vedere întreg probatoriul administrat, Înalta Curte a pronunţat o soluţie greşită, dată cu încălcarea legii române şi prevederilor art. 6 din C.E.D.O.:

- Instanţa de recurs a pronunţat decizia atacată, cu încălcarea dispoziţiilor O.M.F. nr. 1670/1997, H.G. nr. 831/1997, H.G. nr. 831/1997;

- Cu toate că prin cererea de recurs a indicat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte a pronunţat o soluţie greşită, făcând abstracţie de probele administrate în cauză.

Prin contestaţia în anulare de faţă, deşi contestatoarea invocă motivul prevăzut de dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., este de observat că din argumentele supuse analizei Înaltei Curţi, nu rezultă nici un motiv ce ar putea fi încadrat în dispoziţiile legale sus citate.

Potrivit art. 317 pct. 1 C. proc. civ., contestaţia în anulare poate fi formulată când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii, or din redactarea motivelor prezentei contestaţii, Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în ipoteza reglementată de art. 317 pct. 1 C. proc. civ.

Cu toate acestea, analizând criticile formulate, Înalta Curte apreciază că deşi nu a indicat temeiul de drept, prin redarea în cuprinsul contestaţiei a dispoziţiilor art. 318 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarea a înţeles să invoce ipoteza prevăzută de textul legal sus citat.

Potrivit art. 318 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială, hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când respingând recursul sau admiţându-l în parte, instanţa a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.

Având în vedere caracterul de excepţie al textului de mai sus, analiza susţinerilor contestatoarei presupune a avea în vedere acele greşeli materiale care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate. Este de observat că o astfel de eroare trebuie să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, pentru verificarea căreia nu se impune reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor administrate în cauză.

Faţă de aceste precizări prealabile, din motivele dezvoltate de către contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, contestatoarea tinzând în realitate la o reformare a soluţiei, printr-o rediscutare a probelor.

Revenind la dispoziţiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., examinând decizia atacată şi sub acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa a reţinut toate motivele de recurs invocate şi le-a analizat răspunzând fiecărui motiv, punctual şi expres, astfel încât, şi sub acest aspect, decizia este la adăpost de orice critică.

Faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 318 – art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC K.U.C. SRL Bucureşti prin administrator judiciar SC C.C. SPRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 261 din 18 ianuarie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 mai 2008.