Commercial debt action cost liability for automatic default under Commercial Code Article 43

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa comercială nr. 4206 din 27 martie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pronunţată în Dosarul nr. 1344/3/2007, s-a respins acţiunea formulată de S.C. R.B.D. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P. sector 1, ca rămasă fără obiect.

În temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ. s-a redus onorariul de avocat la 5.000 lei.

A fost obligată pârâta la 12.799 lei în favoarea reclamantei cheltuieli de judecată.

În motivare s-a reţinut că pârâta a achitat în totalitate suma pretinsă de reclamantă, iar dovada plăţii se face cu extrasele de cont de la dosar, cererea a rămas fără obiect.

Sunt incidente dispoziţiile art. 275 C. proc. civ. teza finală, pârâtul fiind obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant întrucât a fost pus în întârziere anterior introducerii cererii introductive. Pârâta datorează deci cheltuieli de judecată în sumă de 12.799 lei, reprezentând taxe de timbru şi onorariu de avocat.

În ce priveşte onorariul de avocat, acesta a fost redus de la 45.000 la 5.000 lei, conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanta care a criticat măsura reducerii onorariului de avocat şi, în consecinţă, cuantumul cheltuielilor de judecată cât şi pârâta care a solicitat exonerarea de plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 393 din 19 septembrie 2007 a respins ca neîntemeiate ambele apeluri.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta A.P. Sector 1 Bucureşti solicitând admiterea recursului şi, pe fond, exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului se arată că instanţa de apel în mod greşit a reţinut că, fiind vorba de o obligaţie comercială, sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 C. com., aşa încât debitorul se afla de drept în întârziere întrucât ea, pârâta nu a fost parte în convenţia încheiată de reclamantă cu Primăria sectorului 1, că reclamanta nu a îndeplinit obligaţii colaterale ce îi reveneau din acea convenţie şi că reclamanta nu a emis factura pentru suma pretinsă.

Se mai arată că nu se poate reţine culpa pârâtei întrucât a achitat imediat suma pretinsă iar reclamanta nu a acţionat conform clauzelor prevăzute în convenţie.

Deşi confuză, dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea acestora de către instanţă - în lipsa indicării de către recurentă a temeiului legal - în motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Examinând recursul prin prisma motivului invocat Înalta Curte constată că acesta este nefondat întrucât instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 274 - 275 C. proc. civ. prin prisma dispoziţiilor art. 43 C. com.

Astfel, corect s-a reţinut că în cauză este vorba de o obligaţie comercială şi ca atare îşi găsesc aplicare prevederile art. 1079 alin. (2) C. civ. coroborate cu cele ale art. 43 C. com. Drept urmare, pârâta debitoare fiind de drept în întârziere, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei formalităţi, nu îşi au aplicare prevederile art. 275 C. proc. civ. privind exonerarea de plata cheltuielilor de judecată.

Faţă de cele arătate Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta A.P. sector 1 Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 393 din 19 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2008.