Ship exchange lease: one-year limitation bar for reconventional claims in challenge to arbitral award

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Comisia de Arbitraj de pe lângă C.C.I.A. Tulcea, prin Hotărârea nr. 1 din 21 octombrie 2005, a admis în parte acţiunea reclamantei SC T. SA Tulcea şi a obligat pe pârâta SC D. SA Smîrdan la plata sumei de 5.581,5 dolari SUA din care 5.039,5 dolari SUA chirie şi 542 dolari SUA dobândă, cu 13.000.000 lei cheltuieli de judecată, totodată a fost admisă acţiunea reconvenţională a pârâtei SC D. SA Smîrdan şi a fost obligată reclamanta SC T. SA Tulcea la plata sumei de 5.931 dolari SUA contravaloare contrastalii din care 5.355 dolari SUA - contrastalii şi 576 dolari SUA dobândă, precum şi 4.640 euro contravaloare reparaţii, din care 4190 euro reparaţii şi 450 euro dobândă; luându-se act de renunţarea la judecată privind contravaloarea remorcajului, cu 19.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Reclamanta arbitrală SC T. SA Tulcea a formulat o acţiune în anulare potrivit art. 364 lit. b) C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 13 din 27 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanţa, a respins excepţia necompetenţei materiale, a admis, în parte, acţiunea reclamantei SC T. SA Tulcea în contradictoriu cu pârâta SC D. SA Smîrdan; a anulat în parte hotărârea arbitrală în ce priveşte cererea reconvenţională şi pe fond a admis excepţia prescrierii dreptului la acţiune, a respins cererea reconvenţională ca prescrisă şi cererea pentru cheltuieli de judecată ca nefondată, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii arbitrale, cu 2.450 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti pârâta arbitrală SC D. SA Smîrdan a declarat recurs, potrivit art. 304 pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii în anulare formulată de reclamantă şi menţinerea hotărârii arbitrale, întrucât, în cauză, se aplică prescripţia de 3 ani prevăzută de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Recursul pârâtei arbitrale este nefondat pentru cele ce se cor arăta în continuare.

Procedând la examinarea actelor şi probatoriilor administrate în cauză, în raport de susţinerile pe care recurenta-pârâtă le face prin recursul de faţă, se constată că nu sunt întrunite nici una dintre situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru a conduce la casarea sau modificarea hotărârii atacate.

În speţă, se constată că raporturile comerciale dintre părţi s-au derulat în temeiul unui „contract de schimb de nave” prin care părţile au convenit să-şi închirieze reciproc anumite nave, urmărind în realitate un schimb de folosinţă al acestora, care implica potrivit celor convenite plata prin compensare sau decontări bancare, urmând ca pârâta să achite diferenţa de preţ din chirie de 550 dolari SUA prin compensări cu produse balastiere.

În consecinţă, având în vedere că obiectul contractului a fost închirierea unor nave, corect instanţa a făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 954 C. com. privind prescripţia dreptului la acţiune în acest caz, de un an de la împlinirea călătoriilor.

Astfel că, dreptul pârâtei la acţiunea sa reconvenţională în litigiul de faţă s-a născut la data de 11 iulie 2003 când au fost preluate barjele de la reclamantă, situaţie în care pretenţiile sale din cererea sa formulată la data de 14 ianuarie 2005, au fost corect respinse ca prescrise, prin acţiunea în anulare a hotărârii formulată de reclamantă.

Faţă de cele de mai sus, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D. SRL Smârdan împotriva sentinţei civile nr. 13/Com din 27 aprilie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2008.