Suspension of prison sentence: prolonged family hardship and debt do not constitute "special circumstances" under Art. 453(c) C. proc. pen.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the prisoner's appeal, thereby upholding the lower courts' rejection of his request to suspend the execution of a five-year prison sentence. The dispute centered on whether the inmate's family circumstances—specifically, the severe health conditions of his 84-year-old father and 55-year-old disabled sister, and the resulting debt-led eviction proceedings—constituted "special circumstances" justifying a temporary interruption of his custody. The Court determined that these family and financial hardships were prolonged in nature rather than exceptional or temporary, meaning the inmate could not meaningfully resolve the situation within the statutory maximum three-month suspension period. Relying on Articles 453(c) and 455 of the Code of Criminal Procedure, the Court held that the persistent family difficulties did not meet the legal threshold for suspension, and ordered the appellant to pay 650,000 lei in judicial costs, with 150,000 lei for ex officio defense advanced by the state.
Legislator headnote
AI generatedart. 453 lit. c) C. proc. pen, art. 455 C. proc. pen; Suspension of prison sentence: prolonged family hardship and debt do not constitute "special circumstances" under Art. 453(c) C. proc. pen: Instanțele au apreciat justificat caracterul de durată a situației materiale dificile a tatălui și surorii condamnatului, precum și a stării sănătății acestora, astfel încât, aceste realități nu au caracterul de împrejurări speciale, în sensul dat de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 6 din 22 ianuarie 2003, Tribunalul Neamț a respins ca nefondată cererea condamnatului I.V., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 36/2001 a aceluiași tribunal.
Instanța a reținut că, prin cerere, condamnatul I.V. a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motive familiale, respectiv tatăl, în vârstă de 84 ani, este grav bolnav și în pericol de a fi evacuat din apartament, iar sora sa, în vârstă de 55 ani, este netransportabilă, fiind handicapată gr. I de invaliditate, ambii aflându-se în îngrijirea sa.
Ancheta socială efectuată de Primăria sector 4 București, confirmă situația celor două persoane, care au ca venituri materiale pensia și, respectiv, ajutorul de șomaj, având datorii de peste 10 milioane lei la întreținere, motiv pentru care a fost promovată acțiunea în evacuare.
Pentru a respinge cererea de întrerupere a executării pedepsei, instanța a constatat că situația familială invocată nu constituie o împrejurare specială, în sensul avut în vedere de art. 453 lit. c) C. proc. pen., la care face trimitere art. 455 C. proc. pen., aportul condamnatului în intervalul de cel mult 3 luni, cât va fi posibilă întreruperea executării pedepsei, fiind nesemnificativ și nu ar putea înlătura dificultățile.
Apelul condamnatului a fost respins prin decizia penală nr. 97 din 4 martie 2003 a Curții de Apel Bacău, constatând că, fiind de durată situația grea a familiei condamnatului, aceasta nu are caracter de împrejurare specială.
Împotriva deciziei penale sus-menționate condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și admiterea cererii.
Recursul nu este fondat.
Instanțele au apreciat justificat caracterul de durată a situației materiale dificile a tatălui și surorii condamnatului, precum și a stării sănătății acestora, astfel încât, aceste realități nu au caracterul de împrejurări speciale, în sensul dat de dispozițiile art. 453 lit. c) C. proc. pen.
De altfel, datoriile mari la diferiții furnizori de servicii, dintre care cea la întreținere a motivat introducerea acțiunii în evacuare, au fost făcute cât timp condamnatul se afla, în libertate, încât nu sunt motive să se creadă că în interesul relativ scurt de întrerupere a executării pedepsei ar putea redresa situația materială.
Față de cele ce preced, recursul condamnatului I.V. urmează să fie respins ca nefondat, iar acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.V. împotriva deciziei penale nr. 97 din 4 martie 2003 a Curții de Apel Bacău.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2003.