Sentence reduction based on good conduct: Non-applicability of Article 461 C. proc. pen. without legislative change
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the prisoner’s appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court’s and trial court’s previous decisions to reject his application to reduce his sentence, and ordered him to pay 650,000 lei in judicial costs, with the defense attorney’s fee advanced by the Ministry of Justice. The dispute concerned a procedural challenge under Article 461(1)(d) of the Code of Criminal Procedure, where the convict argued for a reduction of his three-year imprisonment for robbery based on good conduct during the execution of the sentence. The Court held that good conduct is not a statutory ground for sentence reduction under Article 461 C. proc. pen. and that no subsequent more lenient legislation had intervened to reduce the maximum penalty under Article 14 C. proc. pen., rendering the initial conviction and sentence legally binding.
Legislator headnote
AI generatedart. 99 C. pen, art. 461 lit. d) C. proc. pen, art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen, art. 14 C. proc. pen, art. 461 C. proc. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Sentence reduction based on good conduct: Non-applicability of Article 461 C. proc. pen. without legislative change: În conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 192 din 17 septembrie 2001 a Tribunalului Alba, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 396 din 4 decembrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, a fost condamnat T.P.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), 2 lit. a), b), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.
La data de 20 mai 2002 condamnatul T.P.P. a formulat contestație la executarea hotărârii susținând, în baza art. 461 lit. d) C. proc. pen., că sunt motive de reducere a pedepsei, arătând că a avut o comportare bună în timpul executării ei.
Tribunalul Alba, prin sentința penală nr. 293 din 14 noiembrie 2002, a respins contestația la executare, considerând că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 461 lit. d) C. proc. pen., împrejurarea invocată de condamnat neconstituind motiv pentru reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 41/ A din 13 februarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de condamnatul T.P.P. împotriva sentinței primei instanțe.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs nemotivat, iar în instanță a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
În altă ordine de idei, potrivit art. 14 C. proc. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Din examinarea actelor dosarului se constată că împrejurarea invocată de condamnat nu se circumscrie cazurilor limitativ prevăzute de art. 461 C. proc. pen. și nici nu a intervenit o lege mai favorabilă.
În consecință, soluția instanței de control judiciar de menținere a hotărârii tribunalului este corectă, împrejurare în care, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea condamnatului, potrivit art. 192 alin. (2) din același cod, la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator T.P.P., împotriva deciziei penale nr. 41/ A din 13 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2003.