Territorial jurisdiction for forced enforcement after unconstitutionality of Art. 650(1) CPC: application of general rule based on debtor's domicile

Prin adresa nr. 856/2014 înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, la data de 15 septembrie 2014, Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi D.D. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului I.G.A., la cererea creditoarei Societatea Profesională de Avocaţi cu Răspundere Limitată B.G., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică din 04 mai 2011.

Prin sentinţa nr. 14685 din data de 07 octombrie 2014 Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

În motivare, s-a arătat că, în raport de Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în speţă se aplică dispoziţiile de drept comun, prin aplicarea corespunzătoare a normei generale de competenţă teritorială: instanţa de la sediul sau domiciliul pârâtului, respectiv a debitorului.

Investită prin declinare, Judecătoria Piteşti a pronunțat sentinţa nr. 11254 din data de 24 noiembrie 2014, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorie sector 3 şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

În motivare, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 25 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „Procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi”. În aceste sens, instanţa a reţinut că executarea silită începe prin înregistrarea cererii de executare silită la biroul executorului judecătoresc, astfel, orice modificare intervenită ulterior devine inaplicabilă.

La data formulării cererii de executare silită de către creditor competentă era instanţa iniţial sesizată, în favoarea căreia se va declina competenţa de soluţionare a cauzei.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prevederile art. 650 C. proc. civ., prin care s-a stabilit că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 348/2014 pronunţată de Curtea Constituţională.

În motivarea acestei decizii, curtea constituțională a reținut, în esență, că legiuitorul a lăsat, indirect, creditorului prerogativa alegerii instanței de executare, prin alegerea discreționară a unui executor judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează a fi efectuată executarea silită.

Or, spune Curtea Constituțională, legiuitorul nu are competența constituțională de a lăsa la aprecierea părților stabilirea instanței competente să soluționeze o cerere, ci trebuie să instituie el însuși criteriile necesare, criterii care trebuie să fie clare și previzibile

În speța de față, Înalta Curte reține că cererea de încuviințare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecată la data de 15 septembrie 2014, după publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014.

Înalta Curte a apreciat că declararea neconstituţională a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ. nu are drept efect repunerea în vigoare a dispoziţiilor anterioare abrogate, respectiv cele care stabileau instanţa locului unde se desfăşoară executarea silită.

Aşa fiind, Înalta Curte urmează a stabili competenţa instanţei de executare prin raportare la domiciliul sau sediul debitorului la data primei sesizări a instanței de executare, care este competenţa teritorială de drept comun, reglementată în prezent de art. 107 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte arată că este exclusă interpretarea potrivit căreia prin declararea neconstituțională a prevederilor art. 650 C. proc. civ. s-ar reveni la soluţia prevăzută de art. 373 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, cum sediul debitorului I.G.A. se află în Piteşti, str. C., judeţul Argeş, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2015.