Territorial competence in forced enforcement: persistence of enforcement court jurisdiction for supplemental rent claims despite unconstitutionality of the bailiff-location rule

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 27 august 2014, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, BEJ Asociaţi D.D. din Bucureşti a solicitat, la cererea creditorului F.C.C. SRL, încuviinţarea executării silite împotriva debitorului SC J.I.E. SRL, pentru suma de 16993,38 RON, reprezentând chirie aferentă lunii august, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de închiriere FN din data de 24 iulie 2013.

Prin sentinţa civilă nr. 13810 din 29 septembrie 2014, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Instanţa a reţinut că art. 650 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „instanta de executare este judecatoria în circumscripţia căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”, a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale, de la data publicării deciziei în M. Of. nr. 529/16.07.2014, dispoziţiile menţionate fiind suspendate de drept, iar efectele sale au încetat la expirarea termenului de 45 de zile de la data publicării în M. Of.

Cum cererea a fost înregistrată 2014 pe rolul Judecătoriei sectorului 3, la data de 27 august, ulterior publicării Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 în M. Of., sub aspectul competenţei teritoriale nu îşi mai găsesc aplicare prevederile art. 650 C. proc. civ. în forma citată anterior, ci dispoziţiile de drept comun, prin aplicarea corespunzătoare a normei generale de competenţă teritorială: instanţa de la sediul/domiciliul pârâtului/debitorului, conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Raportat la sediul debitorului, SC J.I.E. SRL din Cluj-Napoca, judeţ Cluj, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca, judeţ Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 12467/CC din data de 31 octombrie 2014, Judecătoria Cluj-Napoca a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi, constatând invit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Instanţa a reţinut că, la data de 25 martie 2014, ca efect al încuviinţării cererii de executare silită formulată de către creditoarea SC F.C.C. SRL, în baza titlului executoriu constând în contractul de închiriere F.N. din data de 24 iulie 2013, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a devenit instanţa de executare în sensul dispoziţiilor art. 650 alin. (2) noul C. proc. civ., fiind astfel competentă să soluţioneze cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În aceste condiţii, instanţa a apreciat că nu prezintă relevanţă, din perspectiva competenţei teritoriale, împrejurarea că prezenta cerere de încuviinţare a executării silite a fost introdusă după data publicării în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014 a Curţii Constituţionale, de vreme ce aceasta vizează o creanţă pretinsă în temeiul aceluiaşi titlu executoriu şi în cadrul aceleiaşi proceduri de executare silită, în privinţa căreia instanţa de executare este Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.

Analizând conflictul de competenţă dedus prezentei judecăţi, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin încheierea emisă la data de 27 februarie 2014, la cererea creditorului F.C.C. SRL, BEJ Asociaţi D.D. din Bucureşti a deschis dosarul de executare silită cu nr. 217/2014, pentru sumele reprezentând chirie datorată, în baza titlului executoriu reprezentat contractul de închiriere FN din data de 24 iulie 2014. Încuviinţarea executării silite a fost realizată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, prin încheiere din data de 25 martie 2014, în Dosarul nr. 15311/301/2014.

În cadrul aceluiaşi dosar de executare deschis la BEJ Asociaţi D.D. şi în baza aceluiaşi titlu executoriu au mai fost încuviinţate succesiv cereri de suplimentare a creanţei, şi încuviinţată executarea silită, astfel:

- prin încheierea civilă din data de 16 iunie 2014, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. 40161/301/2014, a fost încuviinţată executarea silită, în baza titlului executoriu reprezentat contractul de închiriere FN din data de 24 iulie 2014, pentru chiria aferentă lunilor aprilie şi mai 2014;

- prin încheierea civilă din data de 6 august 2014, pronunţată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în Dosarul nr. 46616/301/2014, a fost încuviinţată executarea silită, în baza titlului executoriu, contractul de închiriere FN din data de 24 iulie 2014, pentru chiria aferentă lunii iunie 2014.

Ulterior, prin cererea din data de 27 august 2014, înregistrată la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, BEJ Asociaţi D.D. din Bucureşti a solicitat încuviinţarea executării silite şi pentru suma de 16993,38 RON, reprezentând chirie aferentă lunii august, în baza aceluiaşi titlu executoriu, contractul de închiriere FN din 24 iulie 2013.

Înalta Curte constă faptul că, prin cererea din 27 august 214, s-a solicitat încuviinţarea executării unui supliment de creanţă, devenită scadentă ulterior, ce face obiect al aceluiaşi dosar de executare silită, nr. 217/2014, deschis la BEJ Asociaţi D.D. din Bucureşti şi îşi are izvorul în acelaşi titlu executoriu, cu creanţele a căror încuviinţare a realizată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti prin încheierea din data de 27 februarie 2014.

În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 650 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data de 27 august 2014, potrivit cărora, „(2) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe” cererea ce face obiect al litigiului în legătură cu care a intervenit conflictului de competenţă reprezintă un incident cu caracter cu caracter accesoriu faţă de executarea silită încuviinţată la data de 27 februarie 2014, de competenţa instanţei de executare, în speţă, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.

Se reţine că Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a devenit instanţă de executare în temeiul dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., în forma anterioară Deciziei Curţii Constituţionale nr. 348/2014, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014, potrivit cărora „instanta de executare este judecatoria în circumscripţia căreia se afla la biroul executorului judecătoresc care face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel”.

Înalta Curte constată că schimbarea normelor de competenţă teritorială privind instanţa de executare, urmare a declarării neconstituţionale a dispoziţiilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 348/2014, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014 nu are efect asupra executării silite începute înainte de data suspendării de drept, respectiv a încetării efectelor lor juridice la expirarea termenului de 45 de zile de la data publicării deciziei în M. Of., respectiv de la data de 16 iulie 2014.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (2) C. proc. civ. „procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe, potrivit legii sub care au început”.

Totodată, în temeiul art. 147 alin. (4) teza a II–a din Constituţie, potrivit căreia „De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor”, Decizia Curţii Constituţionale nr. 348 din 17 iunie 2014 produce efecte „numai pentru viitor”, nu şi cu privire la situaţiile juridice trecute sau aflate în curs de desfăşurare.

Prin urmare, în cazul în care cererea de încuviinţare a executării silite a fost înregistrată pe rolul instanţei de executare înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei nr. 348 din 17 iunie 2014, este pe deplin aplicabilă regula potrivit căreia competenţa rămâne câştigată în favoarea instanţei legal învestite, chiar dacă ulterior norma care a determinat competenţa este înlăturată, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 25 alin. (2) C. proc. civ.

În contextul executării silite, competenţa instanţei de executare este fixată la momentul sesizării acesteia pentru prima oară cu cererea de încuviinţare a executării silite. Odată sesizată instanţa cu cererea de încuviinţare a executării silite, calitatea sa de instanţă de executare este legal dobândită pe întreaga durată a executării silite, evenimentele legislative survenite nefiind de natură să o influenţeze.

În raport de dispoziţiile art. 650 alin. (2) C. proc. civ., Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a devenit instanţa de executare, motiv pentru care, faţă de data primei sesizări a instanţei de judecată, în raport de considerentele mai sus expuse, îi revine competenţa de soluţionare a cauzei de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2015.