Inadmissibility of recourse against maintenance appeals due to exclusive appellate jurisdiction and statutory exclusion of extraordinary remedies

Deliberând, în condiţiile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, Ia 15 octombrie 2014 reclamantul C.I. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1272 din 5 septembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 7240/311/2013.

În motivarea recursului a arătat că este în stare de nevoie, fiind grav bolnav, aspect pe care l-a dovedit cu acte medicale, că intimata-pârâtă realizează venituri, astfel încât trebuie obligată la plata pensiei de întreţinere.

În raportul întocmit în baza rezoluţiei din 16 octombrie 2014 s-a reţinut că: recurentul nu a ataşat un exemplar al motivelor de recurs, în vederea comunicării către intimata-pârâtă C.I.; criticile promovate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.; hotărârea pronunţată în materia pensiei de întreţinere de judecătorie poate fi atacată numai cu apel la tribunal, în condiţiile art. 95 pct. 2 C. proc. civ., motiv pentru care reclamantul nu mai putea exercita calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 1272 din 5 septembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

La 6 noiembrie 2014 (data poştei, potrivit plicului de la dosar) recurentul-reclamant a depus din nou copia cererii de recurs, cu titlu de punct de vedere la raport.

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, pentru considerentele ce succed:

Prin cererea înregistrată la 18 iulie 2013 pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. 7240/311/2013 reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta C.I., solicitând obligarea acesteia la plata unei pensii de întreţinere, deoarece este bolnav şi nu are venituri suficiente.

Prin sentinţa civilă nr. 11495 din 18 noiembrie 2013 Judecătoria Slatina a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.I. şi a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză, reţinând că pârâta, în calitate de noră a reclamantului, nu poate fi obligată la plata pensiei de întreţinere, atâta vreme cât legea nu îi conferă calitatea de debitor al obligaţiei de întreţinere.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel, ce a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 122 din 22 aprilie 2014 a Tribunalului Olt.

Pentru a decide astfel, Tribunalul Olt a reţinut că art. 516 C. civ. stabileşte subiectele obligaţiei de întreţinere, intimata-pârâtă neîncadrându-se în niciuna din categoriile prevăzute de lege, că între aceasta şi reclamant nu există relaţii de rudenie în linie dreaptă, potrivit dispoziţiilor art. 406 alin. (1) C. civ., ci de afinitate.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, ce a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 1272 din 5 septembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Curtea a reţinut că hotărârea împotriva căreia reclamantul a înţeles să exercite calea de atac a recursului este o hotărâre pronunţată în apel, definitivă în condiţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Şi împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, înregistrat ia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 15 octombrie 2014.

Cererea cu care a fost învestită Judecătoria Slatina face parte dintre cererile date de C. civ. în competenţa instanţei de tutelă şi de familie, în condiţiile art. 94 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 466 alin. (1) C. proc. civ. „Hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel".

În acelaşi timp, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. stabileşte în mod expres că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i).

Aşadar, hotărârea pronunţată în materia pensiei de întreţinere de judecătorie poate fi atacată numai cu apel la tribunal, în condiţiile art. 95 pct. 2 C. proc. civ.

Reclamantul a uzat de calea de atac pusă Ia dispoziţia sa de lege, formulând apel împotriva sentinţei civile nr. 11495 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Slatina.

În aceste condiţii, decizia nr. 122 din 22 aprilie 2014 pronunţată de Tribunalul Olt, definitivă potrivit dispoziţiilor art. 643 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu era susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Cu atât mai mult, reclamantul nu mai putea exercita calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 1272 din 5 septembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, consacrat de dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., precum şi de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., privind legalitatea căii de atac, potrivit căruia „hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României, neobservarea acestora fiind sancţionată cu nulitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea lor.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul C.I., domiciliat în Slatina, str. A.R., jud. Olt în contradictoriu cu intimata-pârâtă C.l., domiciliată în sat D., corn. Curţişoara, jud. Olt împotriva deciziei nr. 1272 din 5 septembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2015.