Inadmissibility of cassation in social security disputes barred by exclusive appeal jurisdiction
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the cassation appeal filed by the plaintiff and auxiliary intervenor against the Court of Appeal's final decision, which had previously rejected their appeal and thereby upheld the first-instance judgment. The underlying litigation concerned a social security dispute regarding the recalculation of a monthly reparative indemnity and the obligation to make current payments under specific laws concerning the Romanian revolution and public pension systems. The court ruled that the appeal was inadmissible because, pursuant to Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, decisions rendered in labor and social security conflicts are expressly exempt from cassation appeal, and Article 483(2) further precludes cassation for appellate decisions where the law stipulates that first-instance judgments are subject only to appeal, establishing that such matters fall outside the scope of this extraordinary remedy.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ; Inadmissibility of cassation in social security disputes barred by exclusive appeal jurisdiction: Prin rezoluţia de la 24 noiembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea, în principiu, a recursului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 924 din 8 octombrie 2014, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul declarat de reclamantul apelant I.E.R. şi intervenientul accesoriu apelant A.P. împotriva Sentinţei civile nr. 2588 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul I.E.R. şi intervenientul accesoriu A.P.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 20 noiembrie 2014 şi repartizat aleatoriu completului 9, potrivit fişei e. aflată la dosarul de recurs.
Prin rezoluţia de la 24 noiembrie 2014, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea, în principiu, a recursului.
Raportul a fost comunicat părţilor, potrivit rezoluţiei de comunicare de la data de 25 noiembrie 2014, cu aplicarea art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Recurenţii au formulat în scris punct de vedere cu privire la raportul comunicat.
Analizând, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil şi urmează, în consecinţă, să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 924 din 8 octombrie 2014 a respins apelul declarat de reclamantul apelant I.E.R. şi intervenientul accesoriu apelant A.P. împotriva Sentinţei civile nr. 2588 din 11 noiembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Timiş. Decizia este definitivă.
Dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevăd că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.
Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale nu sunt supuse recursului.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de asigurări sociale, respectiv, obligaţia de a face - recalculare indemnizaţie lunară reparatorie şi obligarea plăţii la zi, conform Legii nr. 341/2004 a revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987, raportat la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Totodată, potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."
Textul reglementează posibilitatea ca anumite categorii de hotărâri să fie atacate numai cu apel, ceea ce configurează într-un mod mai pronunţat, faţă de vechea reglementare, caracterul recursului de cale extraordinară de atac.
În acest sens, este de reţinut că din analiza şi interpretarea dispoziţiilor art. 483 (obiectul şi scopul recursului; instanţa competentă) C. proc. civ. se observă o restrângere a ariei hotărârilor judecătoreşti care pot fi atacate cu recurs, tocmai în considerarea caracterului extraordinar al acestei căi de atac.
Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia nr. 924 din data de 8 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale nu este supusă căii de atac a recursului.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul I.E.R. şi intervenientul A.P. împotriva Deciziei nr. 924 din data de 8 octombrie 2014 a Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 februarie 2015.
Procesat de GGC - CL