Negative conflict of jurisdiction in forced execution; application of old Civil Procedure Code and venue at third-party garnishee's seat
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Brașov Court retain jurisdiction over the case, leaving no further operative effect on the merits of the underlying debt. The dispute arose from a forced execution proceeding where a bailiff sought permission to garnish a debtor's income from third-party employers located in Brașov, but the local court claimed territorial incompetence under the new Civil Procedure Code, leading to a conflicting dismissal by the Bucharest court. The Court determined that because the initial request for forced execution was registered in 2010, prior to the entry into force of the new procedural rules, the old Civil Procedure Code applied; pursuant to the relevant articles of the old code, the competent court is the one in the jurisdiction of the third-party garnishee, which in this instance was the Brașov Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, art. 3733 alin. (2) C. proc. civ, art. 24 din Legea nr. 134/2010, art. 453 alin. (1) C. proc. civ; Negative conflict of jurisdiction in forced execution; application of old Civil Procedure Code and venue at third-party garnishee's seat: Pornind de la art. 3733 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere că s-a solicitat executarea silită prin poprire asupra veniturilor debitoarei datorate de terţi popriţi cu sediul în Braşov, indicaţi prin cererea de stăruinţă în executare, s-a constatat că instanţa de executare este cea de la sediul terţilor popriţi, în speţă Judecătoria Braşov.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Braşov la data de 4 august 2014, Biroul executorului judecătoresc S.L.M., urmare cererii creditoarei S.I.F.M. SA, a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprire, a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 182 din 4 decembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1847 din 20 mai 2010, asupra veniturilor debitoarei A.A.A.S.. S-a solicitat ca executarea silită să se facă prin poprire asupra terţilor popriţi cu sediul în circumscripţia Judecătoriei Braşov, potrivit cererii creditoarei.
Prin încheierea din 8 august 2014, Judecătoria Braşov a declarat necompetenţa teritorială a instanţei. A trimis dosarul instanţei competente, respectiv Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
S-a apreciat, în esenţă, de către instanţă că faţă de dispoziţiile Noului C. proc. civ. şi în raport de împrejurarea că nu a fost indicat terţul poprit, instanţa de executare este cea de la domiciliul debitorului.
Prin Sentinţa civilă nr. 15758 din 29 septembrie 2014, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei. A declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Braşov. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă. A suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
A reţinut, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 şi de data formulării cererii de executare silită, respectiv 30 iulie 2010, că acţiunea este supusă dispoziţiilor de procedură din vechiul cod.
Pornind de la art. 3733 alin. (2) C. proc. civ. şi având în vedere că s-a solicitat executarea silită prin poprire asupra veniturilor debitoarei datorate de terţi popriţi cu sediul în Braşov, indicaţi prin cererea de stăruinţă în executare, s-a constatat că instanţa de executare este cea de la sediul terţilor popriţi, în speţă Judecătoria Braşov.
Analizând conflictul negativ de competenţă dedus judecăţii, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 24 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".
Or, în speţă, chiar dacă sesizarea instanţei, prin cererea de încuviinţare a executării silite a Biroului Executorului Judecătoresc S.L.M., s-a realizat la 4 august 2014, cererea de executare silită a fost formulată de creditoarea S.I.F.M. SA şi înregistrată la executor la data de 30 iulie 2010.
Ca atare, faţă de dispoziţiile legale anterior citate şi de data declanşării procedurii executării silite, rezultă că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului C. proc. civ. şi nu ale noii reglementări intrate în vigoare la 15 februarie 2013.
Se constată că în cauză, prin cererea de stăruinţă în executarea silită, creditoarea S.I.F.M. SA a solicitat încuviinţarea executării silite, prin poprire, asupra sumelor datorate de SC R. SA şi SC I. SA, ambele cu sediul în Braşov, judeţul Braşov către A.A.A.S.
Coroborând dispoziţiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit cu cele ale art. 373 alin. (2) din cod care stipulează că instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea şi având în vedere că sediul terţilor popriţi indicaţi de creditoare se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Braşov, rezultă că aparţine acestei instanţe competenţa soluţionării cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2014.
Procesat de GGC - CL