Admissibility of execution objection based on new evidence and claim of innocence not falling within statutory grounds
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appeal of the convicted defendant and imposed judicial costs, leaving the lower court decisions in force. The dispute involved a criminal procedure challenge, specifically a *contestație la executare* (execution objection) and subsequent appeals, filed by a defendant sentenced to ten years in prison for aggravated rape who claimed innocence and cited police coercion, requesting a new medical expert examination and confrontation with the victim. The Court held that the defendant's arguments were not among the exhaustive grounds permitted for an execution objection under Article 461 of the Code of Criminal Procedure, rendering the appeal unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 197 alin. (2) lit. a) C. pen, art. 461 C. proc. pen, art. 192 C. proc. pen; Admissibility of execution objection based on new evidence and claim of innocence not falling within statutory grounds: Motivele de recurs formulate de condamnat nu se regăsesc în cazurile limitativ, prevăzute de lege în art. 461 C. proc. pen., care reglementează situațiile în care se poate promova contestația la executare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 18 din 9 ianuarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 6290/2002, s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul G.A., ca inadmisibilă.
Condamnatul a fost obligat la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 150.000 lei onorariul apărătorului din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea din 10 decembrie 2002, condamnatul G.A. a formulat contestație la executare, împotriva sentinței penale nr. 524 din 25 septembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, prin care a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.
În motivarea contestației, petiționarul a arătat că este nevinovat pentru fapta reținută în sarcina sa, a fost obligat de poliție să recunoască infracțiunea și a solicitat altă expertiză medico – legală și confruntarea cu victima violului, probe care i-au fost respinse de instanța de fond.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul G.A., reiterând cererea sa.
Prin decizia penală nr. 79 din 13 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul G.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, să fie achitat pentru infracțiunea de viol, întrucât nu a comis fapta.
Curtea, verificând actele dosarului cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Motivele de recurs formulate de condamnat nu se regăsesc în cazurile limitativ, prevăzute de lege în art. 461 C. proc. pen., care reglementează situațiile în care se poate promova contestația la executare.
În consecință, urmează să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul G.A., împotriva deciziei penale nr. 79 din 13 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.