Peremption of civil appeal for failure to cure heir succession defect during procedural suspension

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, sub nr. 4047/118/2006 la data de 4 decembrie 2006, reclamanţii V.M., V.E., V.I., P.L., U.S. şi P.M. au solicitat pârâţilor Primarul Municipiului Constanţa, Consiliul Local Constanţa şi Municipiul Constanţa prin Primar să dispună atribuirea prin compensare, pentru vechiul amplasament afectat în prezent de domeniul public, a unei suprafeţe de teren echivalente cu proprietatea reclamanţilor, în suprafaţă de 4000 mp - având în vedere că pe amplasamentul iniţial al terenului ce face obiectul prevederilor Legii nr. 10/2001 se află în prezent locaţia Cimitirului Viile Noi.

Prin Sentinţa civilă nr. 818 din 23.06,2008, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, a fost respins, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor, apreciindu-se că aceste persoane nu fac parte din categoria celor îndreptăţite la aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

După un prim ciclu procesual, prin Decizia nr. 62 C din 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva Sentinţei civile nr. 818 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Constanţa.

Împotriva acestei din urmă decizii, reclamanţii V.C., V.P., V.M., V.A., L.S., V.E., P.L., U.S. şi P.M., prin mandatar L.M., au declarat recurs la data de 10 martie 2011, recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 14 martie 2011,

Prin încheierea din 25 aprilie 2012, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere că nu a fost depus certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor de pe urma recurentei P.L. - al cărei deces a survenit la data de 14 martie 2011, conform certificatului de deces depus la dosar recurs -, că nu s-a împlinit lipsa semnăturii de pe recursul declarat prin mandatar L.M. şi că recurenţii nu au precizat dacă îşi însuşesc recursul respectiv, deşi au fost citaţi cu menţiuni în acest sens.

Recurenţii V.C., V.M. şi V.A. au formulat cerere de repunere pe rol cauzei, înregistrată ia dosar la data de 24 aprilie 2013, fără însă a depune certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor de pe urma recurentei decedate P.L.

Prin încheierea din 5 iunie 2013, instanţa a menţinut măsura suspendării judecăţii cauzei dispusă prin încheierea din 25 aprilie 2012, constatând că nu a fost depus certificat de moştenitor sau de calitate de moştenitor de pe urma recurentei P.L. şi că P.S., indicat de recurenta P.M. ca fiind moştenitorul recurentei P.L., nu a formulat cerere de introducere în cauză.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, prin rezoluţia din 22 octombrie 2014, pentru discutarea perimării recursului, fiind fixat termen la 19 noiembrie 2014.

Înalta Curte va constata perimat recursul, pentru considerentele care succed.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.

Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata şi din oficiu.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Această sancţiune a perimării operează, deopotrivă, şi în situaţia în care suspendarea s-a dispus în temeiul art. 243 C. proc. civ., având în vedere că, potrivit art. 245 alin. (1) pct. 2 din acelaşi cod, trebuie solicitată reînceperea judecăţii "prin cererea de redeschidere, făcută cu arătarea moştenitorilor."

Altfel spus, perimarea este incidenţa cu condiţia ca, timp de un an, să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Singura derogare pe care o face legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 243 C. proc. civ., vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de 3 luni, sub condiţia însă, ca respectivele situaţii având ca efect prorogarea termenului, să fi intervenit în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare (atunci când suspendarea judecăţii s-a dispus deci, pe un alt temei decât cel reprezentat de art. 243 din acelaşi cod).

În speţă, nu se regăseşte o altfel de situaţie, care să fi condus la prelungirea termenului de perimare, care a început să curgă de la data la care s-a oprit cursul judecăţii, ca urmare a decesului uneia dintre părţi se va constata aşadar, că nu a avut loc o repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii, în condiţiile art. 245 alin. (1) pct. 2 din Cod şi că, lăsarea pricinii în nelucrare este imputabilă părţilor (care nu au invocat faptul că ar fi fost împiedicate de a stărui în judecată datorită unor împrejurări mai presus de voinţa lor, în sensul art. 250 alin. (3) C. proc. civ.).

În consecinţă, în condiţiile în care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) din acelaşi Cod, nu s-a înregistrat vreo cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecăţii, instanţa va reţine întrunirea în cauză a cerinţelor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii V.C., V.P., V.M., V.A., L.S., V.E., P.L., U.S. şi P.M. împotriva Deciziei nr. 62 C din 31 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - NN