Contestation against execution barred from modifying substantive sentence to reduce aggravating circumstances
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal of the condemned, thereby upholding the appellate and first-instance decisions that rejected his contestation against execution, leaving the original 10-year imprisonment sentence in force. The dispute centered on a "contestation against execution" filed by a convicted individual who sought a reduction of the aggravating circumstances of his sentence (reindividualization) by arguing his original confession was coerced and that he was judged in absentia, rather than invoking a legal ground for the extinguishment or mitigation of the penalty. Relying on Article 461 of the Code of Criminal Procedure, the court established that this procedural mechanism is strictly limited to resolving execution incidents and cannot be used to challenge the merits, modify, or annul the underlying enforceable judicial title, which must instead be attacked via a petition for annulment; the appellant was ordered to pay 650,000 lei in judicial expenses, with the official counsel’s fees advanced by the Ministry of Justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 461 C. proc. pen; Contestation against execution barred from modifying substantive sentence to reduce aggravating circumstances: Contestația la executare formulată în cauză este rezultatul dorinței petiționarului de a beneficia de o reducere a cuantumului pedepsei, dar, ea nu poate fi primită, deoarece, nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., în speță, nefiind invocată o cauză legală de stingere ori de micșorare a pedepsei, ci de reindividualizare a acesteia, în baza unei noi judecăți. Ori, o asemenea situație, poate fi invocată doar pe calea unui recurs în anulare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 937 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Timiș, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul T.I.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către Baroul Timiș.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. 113000/P din 24 octombrie 2002, condamnatul a solicitat să se rejudece cauza sa, pentru a beneficia de o diminuare a cuantumului de pedeapsă, motivând că a fost judecat în lipsă și că recunoașterea faptelor a făcut-o sub amenințarea anchetatorilor.
Din acte rezultă că prin sentința penală nr. 819/1999 a Tribunalului Timiș, condamnatului T.I. i s-a aplicat pedeapsa de 10 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.
Contestația la executare formulată în cauză este rezultatul dorinței petiționarului de a beneficia de o reducere a cuantumului pedepsei, dar, ea nu poate fi primită, deoarece, nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., în speță, nefiind invocată o cauză legală de stingere ori de micșorare a pedepsei, ci de reindividualizare a acesteia, în baza unei noi judecăți. Ori, o asemenea situație, poate fi invocată doar pe calea unui recurs în anulare.
Apelul declarat de contestator, împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia nr. 38/ A din 5 februarie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs contestatorul susținând că, în mod greșit, i s-a respins contestația, care, i-ar fi trebuit admisă, înlăturându-se ori reducându-i-se sporul aplicat.
Recursul este nefondat.
Pe calea contestației la executare se pot înlătura anumite incidente, în condițiile legii, ivite cu ocazia executării, dar nu se pot invoca situații de natură să ducă la modificarea sau anularea titlului ce se execută.
Ori, satisfacerea cererii contestatorului de înlăturare sau reducere a sporului de pedeapsă aplicat, echivalând unei cereri de reindividualizare a pedepsei, așa, cum bine au apreciat instanțele, nu numai că ar afecta titlul ce stă la baza executării, dar, ar modifica însăși viziunea în care a fost privit și soluționat fondul cauzei, ceea ce nu este de admis să se întâmple, pe calea contestației la executare.
Este motivul pentru care, se apreciază că, hotărârile pronunțate în cauză, sunt temeinice și legale, încât, contestația la executare de față, apare ca nefondată și va trebui privită și respinsă, ca atare, cu consecința de rigoare.
Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, cuvenit apărătorului din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul T.I., împotriva deciziei penale nr. 38 din 5 februarie 2003 a Curții de Apel Timișoara.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 mai 2003.