Material jurisdiction for appeal against Tribunal judgment: declination to Court of Appeal under judicial hierarchy
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) declined its competence to hear the appeal filed by the plaintiff against a Court of Appeal decision, ordering the case to be referred to the Craiova Court of Appeal. The dispute originated from a challenge to a 1993 possession deed for agricultural land, which the lower courts had rejected; the plaintiff subsequently appealed the Court of Appeal's dismissal of his initial appeal. The ICCJ determined it lacked material jurisdiction under Article 137 of the Code of Civil Procedure because, under Articles 3(3) and 299(2) of the same Code and the principle of judicial hierarchy, an appeal against a judgment rendered by a Court of Appeal in a first-instance or appellate capacity must be heard by the next higher court (the Court of Appeal in this context, acting as the superior instance to the Tribunal, or more accurately, the ICCJ identified that the Tribunal was the competent instance for the appeal against the lower court, but the text states the recourse is against the Tribunal's decision, so the Court of Appeal is the superior instance to the Tribunal). Specifically, the decision clarifies that the appeal against the Tribunal's judgment falls to the Court of Appeal, not the ICCJ.
Legislator headnote
AI generatedart. 245 C. proc. civ, art. 137 alin. (1) C. proc. civ, art. 1591 alin. (4) C. proc. civ, art. 3 alin. (3) C. proc. civ, art. 158 alin. (3) C. proc. civ; Material jurisdiction for appeal against Tribunal judgment: declination to Court of Appeal under judicial hierarchy: În temeiul dispozițiilor art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 9826 din 11 octombrie 2013, pronunţată de Judecătoria Slatina, a fost respinsă sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina însuşită de reclamantul N.E., formulată în temeiul art. 245 C. proc. civ. privitor la anularea procesului verbal de punere în posesie cu suprafețele de teren agricol situate în pct. “A.P.”, în suprafață de 2.160 mp, din data de 09 noiembrie 1993 întocmit în favoarea numitei Z.A.
Prin Decizia civilă nr. 144 din 01 aprilie 2014, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis excepţia tardivităţii şi a respins ca tardiv formulate motivele de recurs depuse la data de 23 ianuarie 2014 de recurentul N.E., împotriva sentinţelor civile nr. 9826 din 11 octombrie 2013 şi nr. 11781 din 26 noiembrie 2013, pronunţate de Judecătoria Slatina, în Dosar nr. 6209/311/2009*, a respins, ca nefundat, recursul declarat de recurentul N.E. la data de 11 noiembrie 2013, împotriva sentinţei civile nr. 9826 din 11 octombrie 2013, pronunţate de Judecătoria Slatina, în Dosar nr. 6209/311/2009*. De asemenea, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta B.A., împotriva sentinţei civile nr. 11781 din 26 noiembrie 2013, pronunţate de Judecătoria Slatina, în Dosar nr. 6209/311/2009*.
Împotriva deciziei Tribunalului a formulat recurs reclamantul N.E., înregistrat la data de 27 iunie 2014 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
La primul termen de judecată stabilit pentru 05 noiembrie 2014, instanța, în raport de dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale în soluționarea recursului, rămânând în pronunțare asupra acestei chestiuni.
Înalta Curte urmează să admită excepția necompetenței materiale în privința soluționării recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 144 din 1 aprilie 2014 a Tribunalului Olt, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:
În temeiul dispozițiilor art. 1591 alin. (4) C. proc. civ., la prima zi de înfățișare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În cauză, recurentul a declarant recurs împotriva deciziei irevocabile pronunțate de Tribunalul Olt în soluționarea recursului formulat împotriva sentinței judecătoriei ca instanță de fond.
Înalta Curte, reţine că în raport de art. 3 alin. (3) C. proc. civ., Curțile de apel judecă ca instanță de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în apel sau împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum și în oricare alte cazuri prevăzute de lege.
Totodată, dispoziţiile art. 299 alin. (2) din același cod, interpretare în lumina principiului ierarhiei instanțelor judecătorești care transpare din prevederile art. 1-3 C. proc. civ. precum și din cele ale art. 35-38 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judecătorească, prevăd că recursul se soluționează de instanța imediat superioară celei care a pronunțat hotărârea în apel.
Prin urmare, se constată că soluţionarea recursului declarat de reclamantul N.E. împotriva Deciziei civile nr. 144 din 1 aprilie 2014 a Tribunalului Olt îi revine Curţii de Apel Craiova, ca instanţă ierarhic superioară celei a cărei decizie a fost recurată.
În raport de dispozițiile art. 158 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va declina competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul N.E. împotriva Deciziei civile nr. 144 din 1 aprilie 2014 a Tribunalului Olt, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competenţa de soluţionare a căii de atac declarate de reclamantul N.E. împotriva Deciziei civile nr. 144 din 1 aprilie 2014 a Tribunalului Olt, secţia I civilă, în favoarea Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2014.