Expropriation compensation adequacy and passive standing of local administrative units under Law No. 255/2010

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 31 august 2011, SC C.R. SRL şi C.A.M. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Oradea - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, modificarea în parte a Hotărârilor din 11 august 2011, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor; obligarea pârâtei la plata despăgubirilor ce urmează a fi stabilite în conformitate cu dispoziţiile cap. IV din Legea nr. 33/1994 şi exproprierea totală a reclamanţilor cu privire la cota de imobil rămasă din C.F. Oradea, respectiv 104 mp, urmând ca valoarea de despăgubire la care va fi obligată pârâta să fie egală cu cea stabilită pentru partea imobilului deja expropriat. În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 255/2010 şi Legii nr. 33/1994.

Prin precizarea de acţiune din 23 aprilie 2012, s-a solicitat introducerea în cauză a Consiliului local al municipiului Oradea prin Administraţia Imobiliară Oradea.

Tribunalul Bihor - Oradea, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 12/C din 15 ianuarie 2014 a admis în parte cererea. A modificat parţial Hotărârea nr. 9 din 11 august 2011, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, în sensul că a stabilit în favoarea reclamantei C. suma de 10.074,696 euro sau lei, raportat la momentul plăţii, în loc de suma de 16.477 lei. A modificat parţial Hotărârea nr. 10 din 11 august 2011, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, în sensul că a stabilit în favoarea reclamantei SC C.R. SRL suma de 40.298,784 euro, raportat la momentul plăţii, în loc de suma de 65.907 lei. A respins restul pretenţiilor. A obligat pe pârât să plătească reclamantei SC C.R. SRL suma de 5300 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin Hotărârea nr. 9 din 11 august 2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, numită prin Dispoziţia primarului municipiului Oradea nr. 2382 din 28 iulie 2011, s-a aprobat acordarea, în favoarea reclamantei C.A.M., a sumei de 16.477 lei pentru imobilul expropriat, înscris în C.F. Oradea, în suprafaţă de 108,4 mp, reprezentând cota de 1/5 din totalul suprafeţei de 646 mp.

Prin Hotărârea nr. 10 din 11 august 2011 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010, numită prin Dispoziţia Primarului municipiului Oradea nr. 2382 din 28 iulie 2011, s-a aprobat acordarea în favoarea reclamantei SC C.R. SRL a sumei de 65.907 lei pentru imobilul expropriat, înscris în C.F. Oradea în suprafaţă de 433,6 mp, reprezentând cota de 4/5 din totalul suprafeţei de 646 mp.

Prin Hotărârea Consiliului local nr. 499 din 20 iulie 2011 s-a aprobat preţul de achiziţie de 37 euro/mp pentru suprafaţa de 104 mp teren Oradea rămasă după exproprierea suprafeţei de 542 mp aflată în proprietatea reclamantelor. În consecinţă, s-a constatat că a rămas fără obiect capătul de cerere privind exproprierea totală a suprafeţei de 104 mp, rămasă după expropriere.

Prin Raportul de expertiză s-a indicat valoarea de circulaţie a terenului în litigiu Oradea de 92,94 euro/mp, fiind astfel superioară celei acordate prin Hotărârile nr. 9 şi 10, atacate în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor şi având în vedere cotele deţinute de către reclamante, de 1/5, respectiv 4/5 şi valoarea totală a imobilului expropriat, şi anume de 50.373,48 euro (542 mp x 92,94 euro/mp), tribunalul, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 255/2010 şi Legii nr. 33/1994, a admis în parte cererea.

Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, prin Decizia nr. 287/A din 29 mai 2014 a admis apelul reclamantelor şi a schimbat, în parte, sentinţa. A majorat cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea reclamantei SC C.R. SRL de la suma de 40.298,784 euro la 480.312 euro şi în favoarea reclamantei C.A.M. de la suma de 10.074,696 euro la suma de 12007,8 euro. A majorat cuantumul cheltuielilor de judecată de la 5.300 lei la suma de 5.900 lei. A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei. A respins, ca nefondat, apelul pârâţilor.

În ce priveşte apelul reclamantelor, curtea a constatat că acestora li s-a expropriat, prin cele două hotărâri date de pârâţi, întreaga suprafaţă de 646 mp, înscrisă în C.F. Oradea, în cotele acolo stabilite.

Prin urmare, s-a reţinut că prima instanţă din eroare, nu a acordat despăgubiri pentru întreaga suprafaţă, ci doar pentru suprafaţa de 542 mp, fără să motiveze de ce nu se cuvin reclamantelor despăgubiri şi pentru diferenţa de 104 mp, de asemenea expropriată.

Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de trei experţi conform Legii nr. 33/1994, valoarea de circulaţie a terenului din litigiu este de 92,94 euro/mp, astfel încât valoarea totală de despăgubire ce trebuia acordată reclamantelor este de 60.039 euro, potrivit cotelor de proprietate pe care acestea le deţin, respectiv 4/5 reclamanta SC C.R. SRL şi 1/5 reclamanta C.A.M.

În ce priveşte apelul pârâţilor Municipiul Oradea, Primăria municipiului Oradea şi Consiliul Local al municipiului Oradea, acesta a fost respins, criticile formulate fiind găsite nefondate.

Referitor la calitatea procesuală pasivă a Administraţiei Imobiliare Oradea, curtea de apel a constatat că această entitate, chiar dacă are personalitate juridică şi patrimoniu propriu, se află în subordinea unităţii administrativ teritoriale, în speţă a Consiliului Local al municipiului Oradea, care este entitatea ce a dispus exproprierea suprafeţei din litigiu, precum şi numirea membrilor Comisiei de aplicare a Legii nr. 255/2010.

Prin urmare, necitarea şi neintroducerea în cauză a Administraţiei Imobiliare Oradea este suplinită de împrejurarea că atât la fond cât şi în apel, apelanţii - pârâţi au fost citaţi şi şi-au formulat apărările cuvenite.

În ce priveşte valoarea despăgubirilor acordate de instanţa de fond, s-a constatat că în mod corect aceasta a avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză cu respectarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, faţă de concluziile acestei expertize pârâţii neformulând nicio critică pertinentă.

Reclamanţii au contestat în prezenta pricină tocmai cuantumul despăgubirilor stabilite de expropriator conform criteriilor pe care le-au invocat în motivele de apel, sens în care instanţa de fond a dispus efectuarea expertizei de specialitate utile, conformându-se textului de lege mai sus evocat.

Împotriva acestei ultime decizii au declarat recurs pârâţii Municipiul Oradea prin primar, Primăria municipiului Oradea şi Consiliul local al municipiului Oradea, solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii primei instanţe şi, pe cale de consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Motivele de recurs au fost subsumate pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., susţinându-se că acţiunea trebuia respinsă faţă de Primăria municipiului Oradea şi Municipiul Oradea prin primar, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, aspect pe care instanţa nu l-a avut în vedere, mai mult, nu s-a pronunţat asupra excepţiei invocate.

Alte critici formulate se referă la caracteristicile terenului expropriat şi la faptul că instanţa nu a luat în considerare certificatul de urbanism din 30 iulie 2010, care încadrează terenul în zona de restricţii, precum şi la faptul că nu s-a ţinut seama de împrejurarea că terenurile prezentate de evaluator spre comparare au suprafeţe mult mai mici decât cea expropriată, nefiind reprezentative pentru piaţa imobiliară.

Au fost reiterate totodată motivele de apel referitoare la raportul de evaluare faţă de prevederile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010.

Prin întâmpinarea formulată în cauză de intimatele - reclamante, ca şi prin susţinerile orale, s-a arătat şi faptul că parte din motivele de recurs au fost formulate omisso medio. Aceste susţineri nu pot fi însă primite, întrucât prin decizia pronunţată în apel s-a schimbat în parte soluţia primei instanţe.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

În ceea ce priveşte susţinerile recurenţilor referitoare la faptul că Primăria şi Municipiul Oradea prin primar nu au calitate procesuală pasivă, se constată că acestea nu pot fi primite.

Se reţine astfel că potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, expropriator, pentru obiectivele de interes local, sunt municipiile, oraşele şi comunele.

Alin. (3) al aceluiaşi articol stipulează că în aplicarea prevederilor respectivei legi, expropriatorul prevăzut la alin. (2) este, conform lit. e), unitaţea administrativ - teritorială reprezentată de autorităţile administraţiei publice locale.

Reiese, prin urmare, fără putinţă de tăgadă că expropriatorul este unitatea administrativ – teritorială, primăria fiind unitatea executorie a acesteia.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, primarul şi aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcţională cu activitate permanentă, denumită primăria municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local şi dispoziţiile primarului, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale.

Calitatea procesuală a primăriei ca structură funcţională este generată tocmai de apartenenţa primarului la această structură, a cărei funcţie este, printre altele şi de aducere la îndeplinire a dispoziţiilor primarului.

În ceea ce priveşte motivele de recurs referitoare la raportul de evaluare faţă de prevederile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010, se observă că reprezintă o reiterare a motivelor de apel, neconstituindu-se deci în veritabile critici de nelegalitate ale deciziei atacate.

Totodată, criticile suplimentare acestora privitoare la caracteristicile terenului expropriat, în conformitate cu certificatul de urbanism, faţă de care imobilul, în opinia recurenţilor, nu putea fi evaluat prin metoda comparaţiei, precum şi cele potrivit cărora terenurile prezentate de evaluator spre comparare au suprafeţe mai mici decât parcela expropriată, constituie critici de netemeinicie care vizează situaţii de fapt, neputând face deci obiectul analizei în recurs.

Pentru toate aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâţi va fi respins ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., precum şi solicitarea apărătorului intimatelor - reclamante, justificată prin înscrisurile depus la dosar, vor fi obligaţi recurenţii la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către SC C.R. SRL şi C.A.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Consiliul Local Oradea, Primăria municipiului Oradea şi Municipiul Oradea prin primar împotriva Deciziei nr. 278/A din 29 mai 2014 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.

Obligă pe recurenţi la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatele - reclamante SC C.R. SRL şi C.A.M.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2014.