Aggravated robbery sentencing: proportionality of punishment and individualization based on offender dangerousness and public violence.

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1138 din 3 decembrie 2002, Tribunalul București, a condamnat pe inculpații:

- G.M. la două pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

- B.G. la două pedepse de câte 10 ani închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., urmând ca, potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedepsele aplicate, perioada cât inculpații au fost arestați preventiv, de la 13 august 2002, la zi.

Inculpații au fost obligați în solidar, iar inculpatul minor G.M., în solidar și cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 4.000.000 lei, către partea civilă Z.M. și 3.000.000 lei către partea civilă B.A., cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 4.000.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în ziua de 12 august 2002, inculpații, prin violență, au sustras, la ore și în locuri diferite, părții vătămate B.A., un telefon mobil, iar părții vătămate Z.M., un lănțișor din aur.

Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 60 din 13 februarie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpații solicitau redozarea pedepselor.

Împotriva menționatelor hotărâri, cei doi inculpați au declarat recurs în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susținând, ca și în apel, că pedepsele aplicate sunt prea severe în raport de gravitatea faptelor comise și de circumstanțele lor personale.

Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, încadrarea juridică fiind corespunzătoare.

Din probele administrate (plângerile și declarațiile constante ale părților vătămate, procesul-verbal de cercetare și planșele foto întocmite de organele de poliție, cu ocazia cercetării locului faptei și a recunoașterii din grup a inculpaților de către părțile vătămate și martori, declarațiile martorului ocular A.L.G., coroborate cu recunoașterile inculpaților) rezultă, fără dubiu, că la data de 12 august 2002, în jurul orei 12,00, inculpații prin violență, au sustras un telefon mobil părții vătămate B.A., aflată pe stradă, iar în jurul orei 18,30, în aceleași împrejurări au sustras un lănțișor din aur, aparținând părții vătămate Z.M.

Referitor la pedepsele aplicate se constată că instanța de fond a făcut o corectă individualizare a acestora, conform art. 72 și art. 52 C. pen., având în vedere împrejurările în care au fost comise faptele (în loc public, prin acte repetate de violență, de către un major împreună cu un minor), care demonstrează periculozitatea deosebită a inculpaților.

Întrucât din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Conform art. 88 C. pen., se vor deduce din pedepsele aplicate, perioada cât inculpații au fost arestați preventiv, respectiv, de la 13 august 2002, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.G. și G.M., împotriva deciziei penale nr. 60 din 13 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaților de la 13 august 2002, la 29 mai 2003.

Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2003.