Robbery and home invasion sentencing: rejection of cassation appeal challenging excessive punishment despite violent aggravating circumstances
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s appeal, upholding the lower courts’ conviction and merged sentence of five years' imprisonment. The dispute concerned a criminal appeal challenging the severity of the penalty for home invasion and robbery, where the defendant argued he was invited to the victim’s home and that the sentence was excessive. The court held the original sentencing justified due to the high social danger of the acts, which involved breaking and entering the home of a 75-year-old victim, physically assaulting her, threatening rape, and stealing 300,000 lei, noting the defendant's prior criminal record. The decisive legal basis included Articles 192(2) and 211(2)(d, f) of the Penal Code for the underlying offenses, Article 3859(14) of the Code of Criminal Procedure as the ground for cassation review, and Article 38515(2)(b) of the Code of Criminal Procedure for rejecting the appeal, while also applying Article 118(d) of the Penal Code for confiscation.
Legislator headnote
AI generatedart. 37 lit. b) C. pen, art. 118 lit. d) C. pen, art. 3859 pct. 14 C. proc. pen, art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Robbery and home invasion sentencing: rejection of cassation appeal challenging excessive punishment despite violent aggravating circumstances: The dispute concerned a criminal appeal challenging the severity of the penalty for home invasion and robbery, where the defendant argued he was invited to the victim’s home and that the sentence was excessive. The court held the original sentencing justified due to the high social danger of the acts, which involved breaking and entering the home of a 75-year-old victim, physically assaulting her, threatening rape, and stealing 300,000 lei, noting the defendant's prior criminal record. The decisive legal basis included Articles 192(2) and 211(2)(d, f) of the Penal Code for the underlying offenses, Article 3859(14) of the Code of Criminal Procedure as the ground for cassation review, and Article 38515(2)(b) of the Code of Criminal Procedure for rejecting the appeal, while also applying Article 118(d) of the Penal Code for confiscation.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive section as the legal basis for rejecting the cassation appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 273 din 6 martie 2003, Tribunalul Suceava a dispus condamnarea inculpatului L.I.V. la:
- 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;
- 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
S-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă, timpul executat și s-a confiscat de la inculpat, potrivit art. 118 lit. d) C. pen., suma de 300.000 lei.
S-a reținut că, în seara zilei de 16 februarie 2002, inculpatul care știa că partea vătămată, în vârstă de 75 ani locuia singură, a pătruns prin efracție în locuință, a bruscat-o, trântind-o pe pat, a lovit-o și amenințând-o cu violul, i-a sustras suma de 300.000 lei.
În urma agresării, victima a suferit leziuni pentru care au fost necesare 8-9 zile îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentințe, inculpatul a declarat apel, susținând nevinovăția, deoarece partea vătămată l-a invitat să o viziteze și i-a dat banii pentru a-i cumpăra lemne de foc, încât se impune achitarea și că, oricum, pedeapsa este prea severă.
Prin decizia penală nr. 61 din 17 februarie 2003, Curtea de Apel Suceava, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, obligându-l la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate, fiind mult prea severă.
Recursul este nefondat.
Analizând ansamblul probator administrat se constată că instanțele au făcut o corectă încadrare juridică faptelor și o justă individualizare a pedepselor.
Reținând critica formulată de acesta prin prisma motivului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., este nefondat și urmează a fi înlăturat.
În mod corect s-a apreciat că, față de gradul ridicat de pericol social al faptelor, modul în care au fost comise și persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, reducerea pedepsei este nejustificată.
Ca atare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă timpul executat de la 26 februarie 2002, la zi.
Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.I.V., împotriva deciziei penale nr. 61 din 17 februarie 2003 a Curții de Apel Suceava.
Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 20 februarie 2002, la 29 mai 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2003.