Peremption of appeal for one-year inactivity after suspension due to party absence in moral damages claim for alleged legislative discrimination over wartime property destruction

Deliberând, în condiţiile art, 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 30 septembrie 2011 sub nr. 64158/3/2011, reclamantele I.D.V. şi I.I. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2.800.000 lei cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea prevederilor art. 1 alin. (2) lit. d) ind. V privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, respectiv, refuzul de a aproba emiterea unei legi pentru despăgubirea persoanelor care au suferit pierderi materiale, determinate de distrugerea imobilelor în bombardamentul din anul 1944 - 1945.

În şedinţa publică de la data de 11 aprilie 2012, în temeiul prevederilor art. 27 alin. (1) şi (3) din O.G. nr. 137/2000, tribunalul a dispus citarea în cauză a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În şedinţa publică de la data de 06 iunie 2012, tribunalul a invocat prescripţia dreptului material la acţiune.

Prin Sentinţa civilă nr. 1324 din 20 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a fost respinsă ca prescrisă acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele.

Prin Decizia nr. 418 A din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantele I.D.V. şi I.I. împotriva Sentinţei civile nr. 1324 din 20 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, reclamantele I.D.V. şi I.I.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 17 ianuarie 2013.

Prin încheierea din 14 iunie 2013, judecata recursului a fost suspendată, în baza dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

La data de 23 iunie 2014, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a recursului.

Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie decurgând din lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecaţii recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 14 iunie 2013, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 iunie 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantele I.D.V. şi I.I. împotriva Deciziei nr. 418 A din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 octombrie 2014.

Procesat de GGC - NN