Legality of discretionary sentence increase in the merger of concurrent criminal sentences
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the criminal appeal, upholding the Court of Appeal’s decision to reject the convict’s challenge against the application of a two-year sentence increase, thereby leaving the merged total sentence of 20 years’ imprisonment and five years’ restriction of rights in force. The dispute centered on the legality of the sentence merging (contopire) procedure, where the convict argued that the two-year increment applied to his 18-year base sentence for especially aggravated homicide was unwarranted, particularly after a one-year sentence for grave desecration of graves was remitted via amnesty. The Court held that the lower instances correctly applied Articles 36 and 34 of the Penal Code, ruling that the convict fell under the regime for concurrent offenses which permits a discretionary increase of up to five years; consequently, the two-year increment was within statutory limits and the appeal was rejected without grounds for cassation, with the convict ordered to pay judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 319 C. pen, art. 36 C. pen, art. 34 C. pen, art. 34 lit. b) C. pen, art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen; Legality of discretionary sentence increase in the merger of concurrent criminal sentences: Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petentul condamnat definitiv pentru mai multe infracțiuni concurente, se află în situația prevăzută de art. 36 C. pen., iar dintre pedepse doar aceea de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 319 C. pen., intră sub incidența grațierii prevăzute de Legea nr. 543/2002.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 316/2002, Tribunalul Alba a admis contestația la executare formulată de condamnatul R.F., împotriva sentinței penale nr. 49 din 28 februarie 2002 a Tribunalului Alba, prin care s-a dispus contopirea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 444/1998 a Tribunalului Timiș și sentința penală nr. 836/1998 a Judecătoriei Timișoara, respectiv 18 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, 8 ani pentru tâlhărie, un an închisoare pentru infracțiunea de profanare de morminte și 8 luni pentru furt calificat.
S-a constatat grațiată pedeapsa de un an, pentru infracțiunea de profanare de morminte, prevăzută de art. 319 C. pen.
În baza art. 36 C. pen., raportat la art. 33 și art. 34 C. pen., au fost contopite celelalte pedepse în cea mai grea de 18 ani închisoare sporită cu 2 ani închisoare, în total condamnatul având de executat 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a computat din pedeapsă perioada executată de la 15 septembrie 1997, la 19 septembrie 1997 și de la 2 noiembrie 1997, la zi.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petentul condamnat definitiv pentru mai multe infracțiuni concurente, se află în situația prevăzută de art. 36 C. pen., iar dintre pedepse doar aceea de un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 319 C. pen., intră sub incidența grațierii prevăzute de Legea nr. 543/2002.
Prin decizia penală nr. 30/A/2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul condamnatului, care a criticat aplicarea sporului de 2 ani închisoare, prin sentința atacată.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care consideră că sporul de 2 ani închisoare este netemeinic și nelegal aplicat.
Recursul nu este fondat.
Instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 36 și art. 34 C. pen., constatând că cel condamnat se află în situația contopirii pedepselor pentru infracțiuni concurente. Cum în situația inculpatului, potrivit art. 34 lit. b) C. pen., se putea aplica un spor de până la 5 ani, sporul de numai 2 ani este în limitele legale, în cauză neexistând nici un motiv de casare.
Așa fiind, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul și-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.F., împotriva deciziei penale nr. 30/ A din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 mai 2003.