Conversion of suspended imprisonment to educational internment for offenses committed during minority and calculation of resultant penalty under transitional provisions

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală. Concurs de infracţiuni. Măsură educativă

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. pen., art. 129 alin. (2) lit. b)

Legea nr. 187/2012, art. 22 alin. (4) lit. b)

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

În cazul săvârşirii unei noi infracţiuni de către un major, în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse cu închisoarea aplicate pentru o infracţiune comisă în timpul minorităţii, dacă noua infracţiune comisă după majorat nu era definitiv judecată la data de 1 februarie 2014, sunt incidente dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, iar instanţa revocă suspendarea, înlocuieşte pedeapsa închisorii cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată şi aplică o sancţiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) din noul Cod penal. Dacă instanţa aplică pedeapsa închisorii pentru infracţiunea comisă după majorat, conform art. 129 alin. (2) lit. b) din noul Cod penal, revocă suspendarea, înlocuieşte pedeapsa închisorii cu măsura internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei închisorii a cărei executare a fost suspendată şi aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel mult o pătrime din durata măsurii internării într-un centru educativ.

Într-o astfel de ipoteză, aplicarea dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 187/2012, care presupune stabilirea pedepsei rezultante prin cumul aritmetic, iar nu a dispoziţiilor art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 şi a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) lit. b) din noul Cod penal, conduce la aplicarea unei pedepse rezultante în alte limite decât cele prevăzute de lege şi se încadrează în cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 267/RC din 21 octombrie 2014

Prin încheierea nr. 57/RC din 11 iunie 2014, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu recursul în casaţie calificat ca atare prin sentinţa penală nr. 320 din 26 martie 2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca privind pe condamnatul F.J., împotriva deciziei nr. 113/A din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori.

Pentru a pronunţa decizia, instanţa a reţinut următoarele:

Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa penală nr. 820 din 25 iunie 2013, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. anterior, l-a achitat pe inculpatul F.J., cu antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 40 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 181 C. pen. anterior raportat la art. 91 lit. c) C. pen. anterior, inculpatului i s-a aplicat sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1.000 lei.

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, prin decizia nr. 113/A din 24 februarie 2014, a admis apelul declarat de procuror, a desfiinţat sentinţa şi, în baza art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 40 C. pen. anterior, a art. 375, art. 377, art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a condamnat pe inculpat la 6 luni închisoare.

În baza art. 83, a art. 1101 alin. (2) C. pen. anterior şi a art. 15 din Legea nr. 187/2012, a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, dispunându-se executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie.

În ce priveşte incidenţa art. 15 din Legea nr. 187/2012, instanţa de apel, constatând că înăuntrul termenului de încercare (sentinţa penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă prin neapelare la 7 mai 2007; 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată pe termen de încercare de 4 ani) a fost săvârşită fapta din cauză, la 4 ianuarie 2010, a revocat beneficiul suspendării condiţionate şi a dispus ca inculpatul să execute, alături de pedeapsa de 6 luni aplicată în cauză, şi pedeapsa de 2 ani închisoare, în final el având de executat 2 ani şi 6 luni închisoare.

Sub acest din urmă aspect, se apreciază că instanţa de apel nu a observat că pedeapsa aplicată inculpatului F.J. prin sentinţa penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă la 7 mai 2007, a vizat o infracţiune săvârşită în timpul minorităţii şi, de asemenea, greşit, a considerat că este aplicabil art. 15 din Legea nr. 187/2012.

Astfel, se reţine că pedeapsa rezultantă, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, prin neaplicarea dispoziţiilor tranzitorii (art. 22 alin. 4 lit. b din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. 2 lit. b C. pen.) este în alte limite decât cele prevăzute de lege (caz de casare prevăzut în art. 438 alin. 1 pct. 12 C. proc. pen.), apelul fiind soluţionat după data de 1 februarie 2014, respectiv la 24 februarie 2014.

În cauză, pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută în art. 335 alin. (2) C. pen. - care are corespondent în dispoziţiile art. 86 alin. (2) din O. U. G. nr. 195/2002, incriminare pentru care inculpatul a fost trimis în judecată -, sancţionată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă, este legală, cuantumul ei fiind stabilit şi cu luarea în considerare a poziţiei procesuale a inculpatului (art. 396 alin. 10 C. proc. pen.).

Potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal anterior pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii se menţine şi după intrarea în vigoare a Codului penal.

Potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, între altele, se prevede că pedeapsa închisorii se înlocuieşte cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o perioadă egală cu durata pedepsei suspendate.

Alin. (4) al textului prevede că, dacă în termenul de încercare al suspendării executării unei pedepse pentru infracţiuni comise în timpul minorităţii condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, instanţa revocă suspendarea şi înlocuieşte pedeapsa, potrivit alin. (2) al art. 22 din Legea nr. 187/2012.

Inculpatul, la 4 ianuarie 2010, era deja major; el, în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei aplicată pentru infracţiunea săvârşită în timpul minorităţii, a săvârşit infracţiunea din cauză (cea prevăzută în art. 335 alin. 2 C. pen.).

Ca atare, instanţa de apel avea obligaţia ca, alături de aplicarea art. 83, a art. 1101 C. pen. anterior, să aplice şi dispoziţiile tranzitorii referitoare la revocare, cum s-a detaliat şi să înlocuiască pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru infracţiunea săvârşită în timpul minorităţii, cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată egală cu aceasta şi, în final, să aplice pedeapsa de 6 luni închisoare majorată obligatoriu cu cel puţin o pătrime (1/4) din durata măsurii educative de 2 ani, pedeapsa rezultantă urmând a fi executată în regim de detenţie.

Cu referire la Decizia nr. 4 din 12 mai 2014, pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aceasta se referă la faptul că dispoziţiile art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., nu pot fi aplicate faptelor definitiv judecate la 1 februarie 2014; deci norma este aplicată cauzelor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii penale noi şi nu atunci când există o pedeapsă rezultantă stabilită printr-o hotărâre definitivă, în aceasta fiind înglobate, ca urmare a revocării suspendării condiţionate, pedepse aplicate în timpul minorităţii şi pedepse aplicate în timpul majoratului.

În cauză, recursul în casaţie vizează tocmai aplicarea nelegală a pedepsei rezultante, deci stabilirea, în alte limite, a pedepsei ce urmează a se executa.

Regimul sancţionator al inculpatului F.J. se modifică substanţial urmare a aplicării art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, cu referire la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen.; instanţa de apel, neaplicându-le, a stabilit o pedeapsă rezultantă în alte limite. În ce priveşte susţinerea, eventuală, a autorităţii de lucru judecat, aceasta nu subzistă, hotărârea supusă recursului în casaţie cuprinzând în dispozitivul ei această pedeapsă calculată nelegal, deci în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Ca atare, deşi pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiţionată era definitivă (pedeapsă aplicată pentru infracţiunea comisă în minorat), ea însă este o componentă a pedepsei ce se execută, pedeapsă rezultantă care nu era definitivă şi care, la 24 februarie 2014, data pronunţării instanţei de apel, trebuia să ţină seama de dispoziţiile tranzitorii din actul normativ de aplicare a noului Cod penal.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. (2) lit. a) teza finală, cu referire la art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie formulat de inculpatul F.J. împotriva deciziei nr. 113/A din 24 februarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori.

A casat decizia atacată, numai cu privire la aplicarea art. 15 din Legea nr. 187/2012.

A înlăturat aplicarea art. 83, a art. 1101 alin. (2) C. pen. anterior şi a art. 15 din Legea nr. 187/2012.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, 2 ani şi 6 luni închisoare, în pedepsele componente, respectiv 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 112 din 19 aprilie 2007 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, definitivă prin neapelare la 7 mai 2007 şi 6 luni închisoare aplicată în cauză.

În baza art. 22 alin. (1) şi (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe care a înlocuit-o cu măsura educativă a internării într-un centru educativ pe durata de 2 ani.

În baza art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., a majorat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în cauză, cu 1 an din durata măsurii internării într-un centru educativ, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în regim de detenţie.

A menţinut restul dispoziţiilor deciziei care nu sunt contrare prezentei hotărâri.