Illegal sentencing below statutory minimum in crime concurrence and resulting miscalculated surcharge under art. 438(1)(12) CPP

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală. Concurs de infracţiuni

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

În cazul unui concurs de infracţiuni, dacă instanţa de apel a constatat că noul Cod penal constituie legea penală mai favorabilă, stabilirea unei pedepse inferioare minimului special prevăzut în norma de incriminare pentru una dintre infracţiunile concurente, în condiţiile în care instanţa nu a reţinut circumstanţe atenuante, şi aplicarea pedepsei rezultante conform art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal prin adăugarea sporului de o treime din pedeapsa inferioară minimului special se încadrează în cazul de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din noul Cod de procedură penală referitor la aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege. Într-un astfel de caz, admiţând recursul în casaţie, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din noul Cod de procedură penală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie modifică atât pedeapsa inferioară minimului special prevăzut în norma de incriminare pentru una dintre infracţiunile concurente, cât şi pedeapsa rezultantă, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din noul Cod penal.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 367/RC din 11 decembrie 2014

Prin sentinţa penală nr. 107 din 3 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Caracal, în baza dispoziţiilor art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul R.R. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 71 alin. (1)-(3) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei; în baza dispoziţiilor art. 861 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 5 ani, conform dispoziţiilor art. 862 C. pen. anterior; s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 863 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior; s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 863 alin. (3) lit. e) C. pen. anterior; în baza dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii, pe durata termenului de încercare mai sus stabilit.

Prin decizia nr. 763 din 5 iunie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, între altele, au fost admise apelurile declarate de procuror şi inculpatul R.R. împotriva sentinţei penale nr. 107 din 3 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Caracal, a fost desfiinţată sentinţa pe latură penală şi, în baza art. 386 alin. (1) C. pen. pen., a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei inculpatului R.R. din infracţiunea prevăzută în art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior în infracţiunile prevăzute în art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 336 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost contopită pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare cu sporul de 4 luni reprezentând 1/3 din pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa totală de 2 ani şi 10 luni de închisoare, conform art. 60 C. pen.

A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs în casaţie procurorul, invocând, în drept, dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

S-a susţinut că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., ca şi pedeapsa stabilită pentru concursul de infracţiuni, potrivit art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 192 alin. (2) C. pen., uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar instanţa de apel i-a aplicat inculpatului pentru această infracţiune pedeapsa de 1 an închisoare, astfel încât aceasta este în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind sub minimul special.

De asemenea, pedeapsa rezultantă stabilită pentru concursul de infracţiuni - de 2 ani şi 10 luni închisoare - compusă din pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, este nelegală, întrucât, dacă instanţa de apel aplica inculpatului pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. o pedeapsă în limite legale (de la 2 la 7 ani închisoare), sporul care se adăuga la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni nu putea fi mai mic de 8 luni închisoare, potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Prin încheierea nr. 313/RC pronunţată la data de 13 noiembrie 2014, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 434 - 438 C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de procuror în ceea ce priveşte criticile ce se circumscriu temeiului de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. privind aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, aceasta fiind înregistrată pe rolul instanţei supreme.

Examinând cauza prin prisma criticii formulate, circumscrisă cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază recursul în casaţie formulat de procuror ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de procuror vizează nelegalitatea deciziei penale atacate; or, scopul recursului în casaţie este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este nelegală, întrucât pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de ucidere din culpă prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen., dar şi pedeapsa stabilită pentru concursul de infracţiuni - potrivit art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. - sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, criticile formulate de procuror încadrându-se în cazul de casare prevăzut în dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. pen., uciderea din culpă ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Or, în speţă, instanţa de control judiciar, aplicându-i inculpatului pentru această infracţiune pedeapsa de 1 an închisoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condiţiile în care nu s-au reţinut circumstanţe atenuante care ar fi atras coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

De asemenea, pedeapsa rezultantă stabilită pentru concursul de infracţiuni (2 ani şi 10 luni închisoare), compusă, potrivit dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., din pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă de 1 an închisoare), este nelegală, întrucât, dacă instanţa de apel aplica inculpatului pentru infracţiunea prevăzută în art. 192 alin. (2) C. pen. o pedeapsă în limitele legale (de la 2 la 7 ani închisoare), sporul menţionat nu putea fi mai mic de 8 luni închisoare (o treime din 2 ani închisoare).

Având în vedere faptul că potrivit dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. instanţa, pronunţând soluţia de admitere a recursului în casaţie şi casare a hotărârii atacate, fie îl achită pe inculpat sau dispune încetarea procesului penal ori înlătură greşita aplicare a legii, iar această din urmă situaţie doar în cazurile prevăzute în art. 438 alin. (1) pct. 11 şi 12 C. proc. pen., adică atunci când nu s-a constatat graţierea sau, în mod greşit, s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată şi, respectiv, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat că în speţă, pentru considerentele arătate anterior, este incident cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie formulat de procuror împotriva deciziei nr. 763 din 5 iunie 2014 a Curţii de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

A casat, în parte, decizia penală atacată şi rejudecând:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului R.R. în pedepsele componente de 1 an închisoare şi de 2 ani şi 6 luni închisoare, pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 192 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul R.R. la 2 ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului R.R. pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin decizia penală atacată, la care a adăugat un spor de 8 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.