Finality of judicial control of prosecution non-prosecution resolutions under amended Article 278¹(10) C. proc. pen.

Asupra recursurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 26 din data de 20 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Sighişoara în Dosarul nr. 2.070/308/2011 s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de către petenţii B.E. şi B.F.A. împotriva rezoluţiei din data de 11 mai 2011 pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara în Dosarul nr. 767/P/2010, menţinându-se rezoluţiile atacate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 60 lei fiecare.

Pentru a hotărî cele de mai sus, prima instanţă a avut în vedere următoarele:

La data de 08 iulie 2011 petenţii B.F.A. şi B.E. au formulat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei din 11 mai 2011, dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara şi rezoluţiei din 17 iunie 2011 a prim - procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorilor R.V. şi R.A., funcţionari responsabili de la SC E.O.N.G. SA - Sucursala Sighişoara, făptuitoarele D.C., B.A., B.M., angajate de A.F.P. din Sighişoara, solicitând desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.

S-a depus rezoluţia din 11 mai 2011 dată în Dosarul nr. 767/P/2010 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de R.V. şi R.A., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290, art. 291, art. 292, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni; neînceperea urmăririi penale faţă de R.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 192, art. 193 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, neînceperea urmăririi penale faţă de SC E.O.N.G. SA - Sucursala Sighişoara, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 250 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni; neînceperea urmăririi penale faţă de D.C., B.M. şi B.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Prin rezoluţia din 17 iunie 2011, dată cu privire la plângerea petentului B.F.A., împotriva rezoluţiei din 11 mai 2011, prim - procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighişoara a dispus respingerea plângerii petentului, menţinerea soluţiei ca fiind legală, întrucât s-a apreciat corect în raport de starea de fapt, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care părţile vătămate au formulat plângere penală.

Prima instanţă a reţinut că rezoluţia de neînceperea urmăririi penale date de procuror s-a comunicat la 22 iunie 2011 şi plângerea petenţilor a fost depusă la poştă în 08 iulie 2011, respectiv în termen de 20 de zile de la comunicare, fiind astfel formulată în termen. Au fost citate în cauză persoanele care au făcut plângere, precum şi toate persoanele faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, dar nici una dintre aceste persoane legal citate nu s-au prezentat.

Potrivit art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., verificând rezoluţiile pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, examinând conţinutul plângerii petenţilor, prima instanţă a apreciat că plângerea petenţilor este nefondată şi a menţinut rezoluţiile, conform art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. în privinţa nici unui făptuitor nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care s-a solicitat de către părţile vătămate să fie cercetaţi, toţi acţionând în limitele sarcinilor lor de serviciu, în ceea ce priveşte pe funcţionarii de la SC E.O.N.G. SA de la A.F.P. Sighişoara, iar în privinţa numiţilor R.V. şi R.A. nu s-au putut identifica elementele ce constituie conţinutul infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals, fals în declaraţii ori înşelăciune.

Împotriva hotărârii menţionate mai sus au declarat recurs petenţii B.E. şi B.F.A.

Examinând recursurile promovate, prin prisma dispoziţiilor art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, instanţa de control judiciar a apreciat că acestea sunt inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., modificat prin art. 18 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit art. 2781 alin. (8) C. proc. pen. este definitivă.

Prevederile Legii nr. 202/2010 au intrat în vigoare la data de 25 noiembrie 2010.

Ca atare, orice hotărâre judecătorească pronunţată în urma soluţionării de către instanţa competentă a plângerii îndreptate împotriva ordonanţei sau rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată este definitivă începând cu data de 25 noiembrie 2010, fiind exclusă, începând cu aceeaşi dată, calea de atac a recursului.

Cum sentinţa penală nr. 26 din data de 20 februarie 2012, pronunţată de Judecătoria Sighişoara în Dosarul nr. 2.070/308/2011, se încadrează în această categorie, recursul declarat împotriva acesteia a devenit inadmisibil.

În consecinţă, prin Decizia penală nr. 130/R din 15 iunie 2012 Tribunalul Mureş, secţia penală, a respins ca inadmisibile, recursurile declarate de recurenţii petenţi B.F.A. şi B.E. împotriva sentinţei penale nr. 26 din 20 februarie 2012 pronunţată de Judecătoria Sighişoara în Dosarul nr. 2070/308/2011.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs petiţionarii B.F.A. şi B.E.

Recursurile sunt inadmisibile.

Examinând hotărârea recurată, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 38515 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., constată că recursurile formulate de recurenţii petiţionari sunt inadmisibile, având în vedere că decizia pronunţată de Tribunalul Mureş este definitivă.

Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori printr-un act neprocedural.

În raport de dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.

Întrucât Decizia penală nr. 130/R din 15 iunie 2012 a Tribunalului Mureş, secţia penală, este definitivă şi având în vedere dispoziţiile mai sus arătate, care arată în mod limitativ care sunt hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, hotărârea atacată nefăcând parte dintre aceste hotărâri, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii B.F.A. şi B.E. împotriva Deciziei penale nr. 130/R din 15 iunie 2012 a Tribunalului Mureş, secţia penală.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurenţii petiţionari vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de petiţionarii B.F.A. şi B.E. împotriva Deciziei penale nr. 130/R din 15 iunie 2012 a Tribunalului Mureş.

Obligă recurenţii petiţionari la plata sumei de câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 noiembrie 2012.