Admissibility of penal revision: exclusion of arguments already litigated in ordinary appeals that do not constitute new facts

Asupra apelului penal de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 39 din 05 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosar nr. 1422/86/2012, în temeiul dispozițiilor art. 403 alin. (3) C. proc. pen., s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta C.G. (fostă B.) ca inadmisibilă.

Petru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin referatul nr. 67/III/6 din 30 ianuarie 2012, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulată de numita C. (fostă B.) G. (mama părţii vătămate minore B.M.E.), cu privire la sentinţa penală nr. 52 din 10 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 8736/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 234 din 11 august 2004 a Curţii de Apel Suceava şi prin decizia penală nr. 2014 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe considerentul că motivele invocate nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. Pe fond, s-a solicitat respingerea cererii de revizuire ca fiind tardivă, întrucât a fost depăşit termenul prevăzut de art. 398 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.

În motivare, revizuienta a arătat că în mod greşit s-a dispus condamnarea: inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de viol, deşi din certificatul medico-legal ataşat la dosar rezultă faptul că infracţiunea a fost în fază consumată şi că trebuiau extinse cercetările, în sensul cercetării inculpatului şi pentru comiterea infracţiunii de viol faţă de celelalte două fiice ale sale, respectiv D. şi G.

Examinând cauza în conformitate cu dispoziţiile art. 393 şi următoarele C. proc. pen., Tribunalul a constatat că cererea de revizuire este inadmisibilă din următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. 52 din 10 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr. 8736/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 234 din 11 august 2004 a Curţii de Apel Suceava şi prin decizia penală nr. 2014 din 24 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul B.V. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen.

Potrivit art. 403 alin. (1) C. proc. pen., „Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanţă, în camera de consiliu, fără citarea paliilor şi fără participarea procurorului, instanţa examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă probele strânse în cursul cercetărilor efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu”.

Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea sentinţei penale definitive poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se; cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

În cererea de revizuire, petenta a arătat că, în mod greşit, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de viol, deşi din certificatul medico-legal ataşat la dosar ar rezulta faptul că infracţiunea a fost în fază consumată şi că trebuiau extinse cercetările, în sensul cercetării inculpatului şi pentru comiterea infracţiunii de viol faţă de celelalte două fiice ale sale, respectiv D. şi G.

Pentru ca anumite împrejurări sau fapte să poată fi considerate noi este necesar să nu fi fost cunoscute de instanţă până la pronunţarea unei hotărârii definitive şi să nu fi făcut obiectul analizei nici unei instanţe, inclusiv a instanţei de recurs. Altfel, prin reiterarea pe calea revizuirii a unor fapte sau împrejurări ce au mai fost arătate în cursul procesului şi care au mai fost examinate de instanţa competentă a soluţiona fondul, apelul sau recursul, s-ar ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat, cu consecinţe grave asupra încrederii în actul de justiţie.

Ori, în speţă, toate motivele invocate de către petentă în cererea sa de revizuire au fost analizate atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, cu ocazia soluţionării apelului şi recursului declarate în cauză.

Deosebit de aceasta,Tribunalul a avut în vedere decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite nr. LX (60)/2007, dată în recurs în interesul legii, care potrivit art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., este obligatorie pentru instanţe, conform căreia, dacă se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 394 C. proc. pen., cererea de revizuire, este inadmisibilă.

Cum, în speţă, motivele invocate de către partea civilă nu se încadrează în nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., Tribunalul a constatat că nu sunt date suficiente pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel încât pe cale de consecinţă, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., a respins-o, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel C.G. (fostă B.), cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava.

Prin decizia penală nr. 61 din 13 iunie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuienta C.G. împotriva sentinţei penale nr. 39 din 05 martie 2012 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în dosarul nr. 1422/86/2012. Pentru a se pronunţa astfel reţinut următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce are ca scop înlăturarea erorilor de fapt reţinute de instanţele de judecată ca urmare a necunoaşterii, în momentul soluţionării cauzei, a unor împrejurări esenţiale, în raport de care hotărârea definitivă nu mai corespunde adevărului.

Conform prevederilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută doar dacă motivele de revizuire invocate se încadrează în vreunul din cazurile instituite de acest text legal. Ori, conform motivelor invocate de revizuienta, în mod greşit, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracţiunea de viol, deşi din certificatul medico-legal ataşat la dosar ar rezulta faptul că infracţiunea a fost în fază consumată şi că trebuiau extinse cercetările, în sensul cercetării inculpatului şi pentru comiterea infracţiunii de viol faţă de celelalte două fiice ale sale, respectiv D. şi G. Ori aceste motive de revizuire au fost avute în vedere şi la judecarea cauzei pe fond, până la rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare, ceea ce duce la concluzia că admiterea în principiu a revizuirii formulate în cauză ar duce la reanalizarea aspectelor de fapt şi de drept, pe baza cărora a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă, şi cu privire la care există autoritate de lucru judecat.

Calea extraordinară de atac a revizuirii este condiţionată de lege de invocarea de fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţe la soluţionarea cauzei, ce vizează netemeinicia hotărârii atacate, faţă de care noua soluţie trebuie să fie radical opusă, nu o simplă schimbare a încadrării juridice, cum se cere în cauza de faţă prin reţinerea infracţiunii consumate şi nu în faza de tentativă. Totodată şi pentru restul cazurilor de revizuire sunt instituite condiţii precum săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, declararea ca fals a unui înscris de la dosarul cauzei ori comiterea vreunei infracţiuni în legătură cu cauza de către vreun membru al completului de judecată, procuror sau organul de cercetare penală, motivele invocate de revizuienta neîncadrându-se în niciunul din acestea.

Un alt conţinut sau o altă aplicare a prevederilor legale privitoare la căile extraordinare de atac, în general, şi a revizuirii, în particular, ar aduce o atingere gravă autorităţii de lucru judecat, stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive, o gravă instabilitate a raporturilor juridice dintre stat şi infractori, datorită neexecutării pedepselor de către condamnaţi, cu consecinţa săvârşirii de noi infracţiuni şi la o instabilitate nejustificată a raporturilor juridice dintre infractori, ca subiecţi activi ai infracţiunilor, şi stat, ca subiect pasiv al infracţiunilor, prin posibilitatea rejudecării şi agravarea situaţiei condamnaţilor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, revizuienta C.(fostă B.)G., invocând motivele susţinute oral de apărătorul acesteia aşa cum au fost precizate în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 1422/86/12.

Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente.

Dispoziţiile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea şi cu prevederile legale.

Din aceleaşi dispoziţii rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage, anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt şi de a reabilita pe cei condamnaţi pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea priveşte exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus enunţate, se impune concluzia condiţionării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condiţiile legii.

În cauză, revizuienta C.(fostă B.)G. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunţate în apel şi, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată şi formulată în susţinerea concluziilor orale de apărătorul desemnat din oficiu al recurentei.

Înalta Curte constată că instanţa de fond şi instanţa de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuentă este inadmisibilă şi respectiv apelul împotriva acesteia este nefondat şi că motivele invocate de revizuienta nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de ; art. 394 C. proc. pen., reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau de recurs şi care au fost valorificate de revizuienta în căile de atac declarate la judecarea cauzei pe fond, împrejurări pe care instanţele le-au avut în vedere la pronunţarea hotărârilor.

De asemenea, în mod corect prima instanţă a reţinut că motivele invocate de către revizuienta nu se încadrează în nici unul din cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen., făcând referire la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, nr. LX (60)/2007, dată în recurs în interesul legii, dacă se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 394 C. proc. pen., apreciindu-se că cererea de revizuire este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefundat, recursul declarat de revizuienta C.(fostă B.)G. împotriva deciziei penale nr. 61 din 13 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta C.(fostă B.)G. împotriva deciziei penale nr. 61 din 13 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2012.