Aggravated Robbery Conviction Upheld: Recusal on Procedural Grounds and Penalties Rejected
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Justice (ICCJ) dismissed the prisoner's appeal as unfounded, thereby upholding the lower courts' conviction and 7-year imprisonment sentence for aggravated robbery, while ordering the deduction of pre-trial detention time and the payment of judicial fees. The dispute centered on whether the trial court violated procedural rules regarding witness testimony, leading to an illegal judgment, and whether the imposed penalty was excessive; the prisoner claimed innocence and requested a sentence reduction. The court rejected the arguments, finding that the confession statements made by the accused, taken with the assistance of appointed defense counsel and without coercion, corroborated the victim's account of the violent theft. Citing Article 385, paragraph 2, letter b) of the Code of Criminal Procedure, the court determined the appeal lacked merit, affirming that the factual findings, legal qualification under Article 211 of the Penal Code, and the individualized sentencing based on the special danger of the act and personal circumstances were legally sound.
Legislator headnote
AI generatedart. 75 lit. c) C. pen, art. 70 C. proc. pen, art. 197 C. proc. pen, art. 72 C. pen, art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Aggravated Robbery Conviction Upheld: Recusal on Procedural Grounds and Penalties Rejected: Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, susținând în principal, că hotărârile pronunțate sunt nelegale și netemeinice, fiind încălcate prevederile art. 70 C. proc. pen. și ca atare, fiind aplicabile dispozițiile art. 197 C. proc. pen., pe cale de consecință impunându-se achitarea.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 41 din 27 ianuarie 2004 a Tribunalului Prahova, a fost condamnat inculpatul N.I.L. la 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, iar pe latură civilă s-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, prejudiciul fiind acoperit integral prin restituire.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza lucrărilor dosarului că, în seara zilei de 26 noiembrie 2003, inculpatul împreună cu un făptuitor minor sub 16 ani, aflându-se într-un bar în care era și partea vătămată M.V.C., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, a survenit un scurt conflict, la care partea vătămată nu a ripostat.
Cum partea vătămată a scos din buzunar un teanc de bani pentru a-și achita consumația, iar inculpații au avut posibilitatea să observe acest lucru, au luat hotărârea să aplice o corecție părții vătămate și în același timp, să-i sustragă banii.
Astfel, după închiderea localului, partea vătămată a plecat spre locuință, iar inculpații ajungând-o, i-au aplicat mai multe lovituri, în urma cărora aceasta a căzut la pământ, făptuitorul minor sustrăgându-i din buzunarul pantalonului suma de 5.570.000 lei, după care a fugit.
Partea vătămată a reușit să-l imobilizeze pe inculpat, anunțând organele de poliție.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, susținând nevinovăția în principal, iar în subsidiar, necesitatea reducerii pedepsei aplicate.
Prin decizia penală nr. 96 din 3 martie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, menținând arestarea preventivă și dispunând obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, susținând în principal, că hotărârile pronunțate sunt nelegale și netemeinice, fiind încălcate prevederile art. 70 C. proc. pen. și ca atare, fiind aplicabile dispozițiile art. 197 C. proc. pen., pe cale de consecință impunându-se achitarea.
În subsidiar, se solicită reducerea pedepsei aplicate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa fiind excesivă
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Din analiza lucrărilor dosarului se constată că, instanțele au reținut corect situația de fapt, dând încadrarea juridică legală faptei comise, iar pedeapsa a fost just individualizată.
Referitor la primul motiv invocat de inculpat în apărare, acesta este neîntemeiat și va fi înlăturat ca atare.
Corect s-a reținut că, atât inculpatul cât și făptuitorul au dat declarații în fața organelor de poliție, fiind asistați de către apărători desemnați din oficiu, fără a exista vreo constrângere, declarații care coincid cu relatările părții vătămate, în sensul că acesta se face vinovat de comiterea Infracțiunii de tâlhărie, furtul fiind săvârșit cu violență.
Sub aspectul individualizării pedepsei, se constată că, față de pericolul deosebit al faptei comise, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, s-a făcut o justă apreciere a cuantumului pedepsei, nejustificându-se reducerea acesteia.
Pe cale de consecință, Curtea în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.
Se va deduce arestarea preventivă și potrivit prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de inculpatul N.I.L. împotriva deciziei penale nr. 96 din 3 martie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca nefondat.
Compută arestarea preventivă a inculpatului de la 27 noiembrie 2003 la zi.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2004.