Negative jurisdictional conflict over payment order for public procurement contract: validity of contractual forum clause versus commercial and administrative jurisdiction

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Negreşti-Oaş creditoarea SC C.M. SRL Căhneşti-Oaş, a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotiva debitoarei SC C.C. SRL Mediaş, pentru suma de 103,644 RON reprezentând diferenţă de preţ neachitată pentru lucrarea executată conform contractului de antrepriză din 12 octombrie 2011, solicitând totodată dobânda legală aferentă acestei sume, calculată până la plata efectivă.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părţi s-au desfăşurat raporturi comerciale având ca obiect executarea unor lucrări, iar în vederea achitării preţului lucrărilor executate s-au emis facturi fiscale, achitate doar parţial de debitoare.

Debitoarea a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Negreşti-Oaş, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaş, în conformitate cu alin. (4) pct. 15 din contract, prin care părţile au convenit ca litigiile născute în legătură cu acest contract să fie soluţionate de instanţele competente din judeţul Sibiu.

Prin sentinţa civilă nr. 199 din 11 februarie 2013, Judecătoria Negreşti-Oaş a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată de debitoare şi a înclinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecatei Mediaş.

Prin sentinţa civilă nr. 1091 din data de 06 iunie 2011 Judecătoria Mediaş a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Satu-Mare, reţinând că, în speţă, întrucât contractul de antrepriză pe care creditoarea îşi întemeiază pretenţiile băneşti este accesoriu unui contract de achziţie publică, sunt incidente dispoziţiile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007 raportat Ia dispoziţiile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, consecinţa că pentru soluţionarea cauzei, competenţa în primă instanţă revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal de la sediul autorităţii contractante.

Prin sentinţa civilă nr. 162/2013 din data de 02 septembrie 2013 Tribunalul Satu Mare a admis excepţia necompetenţei materiale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauze în favoarea Judecătoriei Mediaş reţinând incidenţa în cauză a prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr 119/2007 coroborate cu prevederile art. 4 C. com. conform cărora „se socotesc fapte de comerţ, celelalte contracte şi obligaţii ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul".

Totodată, tribunalul a reţinut că prin Legea nr. 71/2011 au fost abrogate dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., nemaifăcându-se distincţia între cereri de natură comercială, respectiv civilă iar, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., din acelaşi act normativ tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON, reţinând totodată că în conformitate cu prevederile contractului încheiat de părţi, competenţa de soluţionare a litigiilor ivite între ele aparţine instanţelor competente de pe raza municipiului Sibiu.

În raport de dispoziţiile art. 20-22 C. proc. civ., constatând declanşat conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului şi pronunţării regulatorului de competenţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă stabilind competenţa soluţionării acestei cereri în favoarea Judecătoriei Mediaş, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, cererea privind creanţa de plată a preţului se depune Ia mutanta competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.

În speţă, creditoarea SC C.M. SRL Călineşti-Oaş a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată împotiva debitoarei SC C.C. SRL Mediaş, pentru suma de 103.644 RON, reprezentând diferenţa de preţ neachitată pentru lucrarea executată conform contractului din 12 octombrie 2011.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.,în varianta în varianta în vigoare la data introducerii cererii, tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 RON.

Astfel, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că, în speţă, competenţa materială pentru soluţionarea pe fond a cererii aparţine judecătoriei.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, regula de drept comun pentru situaţia în care pârâta este persoană juridică este înscrisă în art. 7 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea se face Ia instanţa sediului principal al acesteia.

Competenţa teritorială de drept comun prevăzută în art. 7 C. proc. civ. nu are caracter absolut, ci relativ. Una dintre caracteristicile competenţei relative o reprezintă posibilitatea derogării prin acordul expres al părţilor, de la norma care o stabileşte.

În spetă, prin contractul de antrepriză încheiat de părţi acestea au convenit potrivit clauzei înserate Ia art. 15 ca eventualele litigii născute din acest contract ce nu se vor soluţiona amiabil, vor fi deduse spre soluţionare instanţelor competente din judeţul Sibiu.

Prin urmare, având în vedere obiectul cauzei şi opţiunea părţilor consemnată în contractul de antrepriză, Înalta Curte, în baza dispoziţiilor art. 22 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Mediaş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGlI

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Mediaş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 noiembrie 2013.