Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 3667/2013 AI generated

Competence jurisdiction for non-monetizable commercial transactions under Article 12 C.P.C.

Case Number Decizia nr. 3667/2013
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the District Court of Cornetu (Ilfov County) is territorially competent to adjudicate the case, effectively reversing the previous declinations by the Bucharest Court of Appeal and the Năsăud District Court. The dispute involved a company claiming the existence of commercial transactions and requesting a judgment serving as a receipt and discharge against two counterparties, with the case involving non-monetizable subject matter that fell under basic court jurisdiction rather than appellate court jurisdiction. The decisive legal basis was Article 12 of the Code of Civil Procedure, which allows the plaintiff to select among multiple competent courts; the Court held that the plaintiff’s express reference to the place of contract performance in the initial filing constituted a valid election of jurisdiction, which cannot be contested later, despite the plaintiff’s error in initially filing with a non-competent appellate court instead of the correct district court.

Legislator headnote

AI generated

art. 219 pct. 1 din Legea nr. 71/2011, art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ, art. 7 C. proc. civ, art. 12 C. proc. civ, art. 10 pct. 8 C. proc. civ, art. 22 alin. (3) C. proc. civ; Competence jurisdiction for non-monetizable commercial transactions under Article 12 C.P.C: The dispute involved a company claiming the existence of commercial transactions and requesting a judgment serving as a receipt and discharge against two counterparties, with the case involving non-monetizable subject matter that fell under basic court jurisdiction rather than appellate court jurisdiction. The decisive legal basis was Article 12 of the Code of Civil Procedure, which allows the plaintiff to select among multiple competent courts; the Court held that the plaintiff’s express reference to the place of contract performance in the initial filing constituted a valid election of jurisdiction, which cannot be contested later, despite the plaintiff’s error in initially filing with a non-competent appellate court instead of the correct district court.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction civil and commercial matters filing of a claim non-contractual liability functional jurisdiction concurrence of liabilities

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 22 alin. (5) C. proc. civ.

Legal basis cited in the dispositive to establish the territorial jurisdiction of the District Court of Cornetu for resolving the negative conflict of jurisdiction.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2011 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, reclamanta SC F. SRL în contradictoriu cu pârâţii SC P.C. SRL şi P.P.P. a solicitat să se constate existenţa faptelor de comerţ între cele două societăţi; pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de factură şi chitanţă descărcătoare între cele două firme, între care au existat fapte de comerţ.

La termenul din 25 septembrie 2012, reclamanta SC F. SRL a depus la dosar cerere precizatoare, în sensul că evaluează acţiunea la 45.000 RON.

Instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale, care a fost admisă, iar cauza a fost declinată în favoarea Judecătoriei Năsăud prin sentinţa civilă nr. 12572 din 25 septembrie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

În motivare, s-a reţinut că, întrucât prin art. 219 pct. 1 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalele judecă, în materie civilă, doar cereri al căror obiect este evaluabil în bani şi are o valoare de peste 500.000 RON [art. 2 pct. 1 lit. b)].

Cum în cauză obiectul cererii formulate nu este unul evaluabil în bani, în ceea ce priveşte competenţa materială s-a apreciat că se aplică regula generală înscrisă în art. 1 şi art. 7 C. proc. civ., respectiv competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine judecătoriei în a căreia rază teritorială îşi are sediul pârâta.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud sub număr de dosar 3072/265/2012.

Primind dosarul, Judecătoria Năsăud a reţinut, în esenţă, că litigiul nu este de competenţa sa, întrucât, locul executării contractului se află pe raza teritorială a Judecătoriei Cornetu, iar art. 12 C. proc. civ. dă posibilitatea reclamantului să aleagă între mai multe instanţe deopotrivă competente. S-a mai reţinut competenţa Judecătoriei Cornetu şi în raport de prevederile art. 10 pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, prin sentinţa civilă nr. 587/2013 din 18 martie 2013 pronunţată de Judecătoria Năsăud a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Prin sentinţa civilă nr. 5657 din 3 septembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Cornetu a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale invocată, din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud. Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cornetu a reţinut, în esenţă, că aplicarea art. 12 C. proc. civ. are în vedere momentul sesizării instanţei, în speţă, momentul când cererea a fost depusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, astfel că după acest moment reclamantul nu mai are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

S-a arătat că indicarea instanţei trebuie să fie expresă, iar reclamanta nu a indicat niciodată expres Judecătoria Cornetu, ci Tribunalul Ilfov.

Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Cornetu competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că reclamanta SC F. SRL, în contradictoriu cu pârâţii SC P.C. SRL şi P.P.P. a învestit instanţa cu o cerere prin care a solicitat să se constate existenţa faptelor de comerţ între cele două societăţi; pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de factură şi chitanţă descărcătoare între cele două firme, între care au existat fapte de comerţ.

Este de reţinut că, în toate cazurile de competenţă alternativă, alegerea instanţei aparţine reclamantului, iar odată făcută, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, competenţa teritorială fiind pe deplin stabilită.

Înalta Curte constată că, reclamanta a înţeles să sesizeze instanţa competenta de la locul executării contractului, situaţie în raport cu care nu se poate opta pentru o altă instanţă, faţă de dispoziţiile art. 12 C. proc. civ.

Este adevărat că reclamanta a înregistrat acţiunea pe rolul Tribunalului Bucureşti, dar este de necontestat că aceasta a indicat în mod expres că înţelege să învestească instanţa de la locul executării contractului, respectiv Tribunalul Ilfov, aspect ce a fost observat în cauză şi de Judecătoria Cornetu.

Or, nu se pune problema competenţei materiale, fiind pe deplin stabilit câ în raport de obiectul cererii neevaluabil în bani şi ţinând cont că prin art. 219 pct. 1 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în speţă competenţa materială de soluţionare a litigiului aparţine judecătoriei, iar nu tribunalului.

În consecinţă, opţiunea reclamantei a fost în sensul soluţionării cauzei la instanţa în a cărei rază teritorială se află locul executării contractului, opţiune susţinută de prevederile legale ale art. 12 C. proc. civ., fiind lipsit de relevanţă că reclamanta a fost în eroare sub aspect material asupra învestirii tribunalului, iar nu judecătoriei.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial, Judecătoria Cornetu este competentă să judece cauza, întrucât locul pentru executarea obligaţiilor prevăzut în contractul din 22 decembrie 2010, este zona comercială „D.R.", sat F., comuna Dobroeşti, jud. Ilfov, localitate ce se află în circumscripţia acestei judecătorii.

În raport de considerentele anterior expuse, văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanta SC F. SRL în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUIELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 octombrie 2013.